duminică, 25 septembrie 2016

Grupul Samuel, zona Roman: Apel către tinerii între 16-30 de ani

Grupul Samuel, zona Roman: 
Apel către tinerii între 16-30 de ani            
      
         

Începând cu 23 octombrie, 2016, animatorii Grupului Samuel din zona Roman organizează o serie de şapte întâlniri, odată pe lună, pentru a veni în ajutorul tinerilor între 16-30 de ani care doresc să facă un discernământ asupra deciziilor importante pentru propria viaţă.
Grupul Samuel a fost înfiinţat de cardinalul de Milano, de fericită amintire, Carlo Maria Martini, în anul 1989/1990, având ca scop ajutarea tinerilor în luarea deciziilor importante pentru viaţă, şi a fost introdus în România de Surorile Sărace ale Sfântului Iosif. Actualmente, Grupul Samuel se află la a opta ediţie în zona Roman. Dintre animatori fac parte doi preoţi franciscani, surori din diferite Congregaţii şi Institute religioase, precum şi persoane laice cu o bună experienţă în îndrumarea tinerilor.
Întâlnirile sunt şapte la număr, odată pe lună, duminica între 9.00 şi 15.00, din octombrie până în mai, şi vor avea loc la mănăstirea Surorilor Clarise din Roman. Pentru deplasare vor fi la dispoziţie animatorii, care vă vor aştepta la Gara din Roman, în funcţie de necesităţi. În cadrul întâlnirilor vor avea loc momente de reflecţie biblică, intitulate lectio divina, cateheze pe teme de discernământ, colocvii cu unul dintre animatori, adoraţie euharistică şi, bineînţeles, momente de destindere fraternă.
În pliantul ataşat sunt prezentate momente de la întâlnirile ultimei ediţii, precum şi informaţii utile pentru noii participanţi.                                         
Anul acesta, printre altele, va fi prezentată cartea intitulată Evanghelia pentru libertatea ta. Itinerar vocaţional, a cardinalului Carlo Maria Martini, unde sunt descrise întâlnirile din primul an ale Grupului Samuel, cu intenţia de a redescoperi inspiraţia originară a fondatorului.
Pentru detalii, contactaţi unul din următorii animatori:
- pr. Marius C. Tomulesei (frmariustom@yahoo.com; tel. 0746/562569);
- sr. Camelia Pleşca (surorilesaracesf.iosif@yaho; tel. 0741/565707);
- fam. Balint (eusebiubalint@yahoo.com; 0765246771; 0765246097);
- fam. Avădăni (liviu_angelly@yahoo.com; 0745653028; 0740098331);
- surori Clarise (clarimariangeli@gmail.com; 0744371949; 0233722702);
- pr. Mihai Afrenţoae (meluferent70@yahoo.it; 0763193327).

Vă aşteptăm cu drag!
Animatorii Grupului Samuel, zona Roman

duminică, 15 mai 2016

Vino Duhule Sfinte








Vino, Duhule Preasfânt!

Luminează mintea mea pentru a 
cunoaşte poruncile taleÎntăreşte inima mea împotriva curselor duşmanuluiÎnflăcărează voinţa mea...Am ascultat glasul tău şi nu vreau să mă împietresc şi să te resping spunând: „După... mâine”.Nunc coepi! Acum! Nu se ştie dacă mâine va mai veni.Duhul adevărului şi al înţelepciunii, Duhul înţelegerii şi al sfatului, Duhul bucuriei şi al păcii!Vreau ceea ce vrei, vreau pentru că tu vrei, vreau cum tu vrei, vreau când tu vrei. Amin.  

joi, 7 aprilie 2016

Gherăeşti: Întâlnirea de primăvară a persoanelor consacrate din Dieceza de Iaşi




Pe data de 3 aprilie la Gherăești a avut loc întâlnirea diecezană a persoanelor consacrate din Dieceza de Iaşi.
Sfânta Liturghie, concelebrată de mai mulţi preoţi călugări şi diecezani, a fost prezidată de păstorul diecezei, PS Petru Gherghel, la ora 9.30.
Pr. Fernando Manni, FIM, a ţinut cuvântul de învăţătură, purtându-i pe toţi cu gândul şi sufletul spre marea iubire şi milostivire a lui Dumnezeu Tatăl. Lecturile, psalmul responsorial, rugăciunea credincioşilor au fost proclamate de către persoane consacrate din diferite congregaţii.

După sfânta Liturghie persoanele consacrate s-au îndreptat spre grădiniţa "Sfânta Familie" a surorilor "Slujitoarele lui Cristos, Marele Preot", unde sora Ruth Casey din Congregaţia "Însoţitoarele Credincioase ale lui Isus", FCJ, Bucureşti, a prezentat conferinţa cu tema: "Viaţa consacrată în contextul anului milostivirii".

În prima parte a conferinţei au fost tratate subiectele: Sacramentele vii ale milostivirii întrupate în Isus Cristos (Prin fidelitatea faţă de Botezul primit suntem cei care preschimbăm pâinea otrăvită a răului în pâine hrănitoare pentru cei înfometaţi; Toate dimensiunile vieţii noastre sunt angajate în a fi sacramente vii ale milostivirii: ochi urechi, mâini, inimă, sentimente...); Relectură a Anului Milostivirii de tip ignaţian (Să ne aşezăm în prezenţa lui Dumnezeu aşa cum suntem, milostivirea lui vine în întâmpinarea mea...; Recunoştinţă; Să cerem lumina Duhului Sfânt); Care este chemarea lui Isus pentru mine în acest an? (Să cer iertare; Speranţa).

La ora 12.30 s-a luat prânzul la Casa rezidenţială de vârsta a treia.

A doua parte a conferinţei sorei Ruth a continuat după prânz. Să căutăm icoane ale milostivirii, Propuneri concrete pentru acest An al Milostivirii, Misericordiae vultus - o sursă de propuneri concrete, Apostolatul urechii - să ne dăm timp pentru a asculta - au fost unele dintre subiectele abordate.

La tema şi relatările prezentate au fost şi câteva intervenţii şi propuneri făcute de auditoriu pentru Anul Milostivirii: să ne dăm timp şi să ne rugăm unii pentru alţii; să ne însuşim câte o faptă de milostenie sufletească şi una trupească pentru a le venim în ajutor celor din jurul nostru...


Întâlnirea s-a încheiat cu o oră de adoraţie euharistică în capela amenajată în cripta viitorului sanctuar, de unde toţi s-au întors în comunităţile lor cu noi hotărâri pentru următoarele şapte lunii care au mai rămas din Anul Milostivirii.




Mulțumim Domnului pentru darul vieții consacrate, pentru ceea ce suntem în Biserica lui Cristos, în Biserica din România.


marți, 5 aprilie 2016

Din Jurnalul Divinei Milotiviri

14 septembrie 1936


"Fiica Mea, vorbeşte lumii întregi despre nepătrunsa Mea milostivire. Doresc ca sărbătoarea Milostivirii să fie scăparea şi refugiul pentru toate sufletele, şi mai ales pentru sărmanii păcătoşi. În această zi adâncurile milostivirii Mele sunt deschise, Eu revărs un întreg ocean de haruri asupra sufletelor care se apropie de izvorul milostivirii Mele; orice suflet care se va spovedi şi se va împărtăşi va primi iertarea totală a greşelilor sale şi reducerea pedepsei pentru ele; în această zi sunt deschise izvoarele Dumnezeiesti prin care curg harurile; niciun suflet să nu se teamă să se apropie de Mine, chiar dacă păcatele sale sunt precum cârmâzul; Milostivirea Mea este atât de mare încât, toată veşnicia, nici un duh, nici omenesc, nici îngeresc, nu o va putea pătrunde cu totul. Tot ce există a ieşit din adâncurile milostivirii Mele. Fiecare suflet în legătură cu Mine va medita la iubirea Mea şi la milostivirea Mea întreagă veşnicie. Sărbătoarea Milostivirii a ieşit din străfundurile Mele, Eu doresc ca ea să fie sărbătorită solemn în prima duminică de după Paşti. Neamul omeneesc nu va afla pacea atâta timp cât nu se va intoarce spre izvorul milostivirii Mele."

duminică, 27 martie 2016

Cristos, speranța noastră, a înviat!

Cristos a Înviat!

„Duceți în casele voastre și la cei pe care îi întâlniți vestea bucuroasă că a înviat Domnul vieții, aducând cu sine iubire, dreptate, respect și iertare.”

                                              Papa Francisc



Paște Fericit!


Comunitatea Surorile Sărace ale Sf. Iosif


joi, 17 martie 2016

Calea Crucii cu Sfântul Iosif

Calea Crucii cu Sfântul Iosif 

Toată viața publică a Domnului Nostru este un ecou, o prelungire sonoră a liniștii, a vieții ascunse în Nazaret. Cuvintele sale, gesturile și atitudinile sale, originea parabolelor și a celor spuse de El au fost meditate într-o formă sau alta în sânul Sfintei Familii, pe străzile din Nazaret, acasă și în atelier. Sfântul Iosif, ”umbra” Tatălui etern, îndeplinind deseori rolul tatălui, a fost responsabilul direct, alături de Fecioara Maria, de educația și configurația umană-divină a lui Isus copil, tânăr și adult.
Ne propunem, cu teamă și fior, să urmăm ultimii pași ai vieții publice a lui Isus pe pământ din divina sa Inimă. Inima milostivă a lui Isus va fi străpunsă și astfel va deveni un izvor debordant de mulțimiri, de salvare a mizeriilor noastre și de transformare.
Am vrea să descoperim dialogul silențios pe care atunci Isus l-a făcut cunoscut, cu amintirile din viața sa secretă. Să contemplăm providența paternă și iubitoare a lui Iosif în Calea Crucii este ca și cum am prelungi misiunea de ”custode a Mântuitorului” prin amintirea celor trăite și împărtășite, prin modul evanghelic de a educa prin prezență.

Rugăciune la inima paternă a Sfântului Iosif
„Inimă a Tatălui și a Domnului meu, Sfinte Iosife, recurg la tine plin de încredere filială și îți cer cu insistență să mă adopți ca un fiu al tău, pentru a-ți îndeplini rolul de tată: să ai grijă de mine, să mă educi cum ai făcut în Iesle, în exilul Egiptului, acasă, în atelier, și pe străzile din Nazaret cu Isus, Fiul lui Dumnezeu și Fiul frumoasei și umilei tale soții, Fecioara Maria. Bune Iosife, inima ta este o inimă de tată: învață-mă să fiu tată, să fiu mărturisitor a paternității lui Dumnezeu! Inima ta este dreaptă(corectă) și fidelă: arată-mi dreptatea care conduce la milostivire, arată-mi fidelitatea pasională din care se trăiește îndrăgostit! Inima ta este afectuoasă și exigentă: fă să nu-mi lipsească niciodată sensibilitatea care mângâie și înțelege, nici exigența care stimulează și provoacă! Inima ta este umilă și răbdătoare: ajută-mă să mă bucur că ceilalți sunt întotdeauna primii și să rămân calm în fața încercărilor și a dificultăților! Inima ta este liniștită și bucuroasă: fă să cunosc liniștea care apreciază voința lui Dumnezeu și o trăiește cu o bucurie contagioasă! Inima ta este providență: fă ca inima mea săracă să fie providență a a Tatălui etern pentru frații mei: copiii, tinerii și familiile! Inima ta este în întregime a frumoasei tale soții: la fel să fie și a mea! Amin”

Calea Crucii
Prima Stațiune: „Sunt aici, Bunule Iosife, în mâinile oamenilor, judecat de Pilat.”
Ne adâncim în dialogul tăcut pe care l-a ținut Isus cu Iosif pe drumul Crucii.
G: Ne închinăm ție Cristoase și te binecuvântăm!
T: Căci prin sfânta ta Cruce ai răscumpărat lumea! (Isus vorbește cu Iosif pe drumul Crucii)
„Bunule Iosife, îmi amintesc când  îmi repetai că ‘dreptatea trăiește în mâinile Domnului’. Acum vine timpul meu, timpul pe care într-o zi l-ai anticipat, când mă căutați îngrijorați, Maria și cu tine. Acum vine timpul să mă ocup în totalitate de lucrurile Tatălui meu, așa cum tu, harnic și grijuliu, te-ai ocupat de noi în zilele trăite în Nazaret. Viața ta întreagă era pusă cu încredere în mâinile lui Dumnezeu. Tu m-ai învățat, cu exemplul tău, să nu disper când totul este contrariu, când totul anunță că răul, întunericul, minciunile și nedreptățile sunt cele care vor câștiga. Tu m-ai învățat să merg până la capăt, până la final cu iubire. Sunt aici, în mâinile Tatălui meu Dumnezeu.”
Tatăl nostru.
Îi cerem Sfântului Iosif să ne învețe și pe noi „să mergem până la capătul dăruirii noastre”, nu cu încredere în forțele, talentul și capacitățile noastre, ci abandonați în mâinile lui Dumnezeu Tatăl până când vom putea spune: „Doar Dumnezeu ajunge!”.

Stațiunea a doua: „Sunt aici, bunule Iosife, îmbrățișând lemnul crucii.”
Ne adâncim în dialogul tăcut pe care l-a ținut Isus cu Iosif pe drumul Crucii.
G: Ne închinăm ție Cristoase și te binecuvântăm!                          
T: Căci prin sfânta ta Cruce ai răscumpărat lumea!
(Isus vorbește cu Iosif pe drumul Crucii)
„Bunule Iosife, mirosul lemnului este înnăscut. Atâția ani lucrând dur alături de tine în atelierul din Nazaret! Dulgherie, ferăstraie, ciocane, scobituri, așchii. Mâini cioplite și împotmolite, brațe puternice pentru a suporta, spate pentru a căra. Acum înțeleg, bunule Iosife, cei 18 ani ascunși pentru aceste ore îmbrățișând lemnul crucii. Binecuvântată și înțeleaptă providență care le oferă pe toate pentru mai marele bine al nostru. Sunt aici, ca și atunci cu lemnul în atelier.”
Tatăl nostru.
Îi cerem Sfântului Iosif să ne învețe să recunoaștem anii de providență în atelierul vieții, trăiți cu fidelitate și abandon încrezător în munca zilnică, pentru ca într-o zi să putem îmbrățișa acea cruce care să ne conducă la Paștele etern.

Stațiunea a treia: „Sunt aici, bune Iosife, în ascultare filială.”
Ne adâncim în dialogul tăcut pe care l-a ținut Isus cu Iosif pe drumul Crucii.
G: Ne închinăm ție Cristoase și te binecuvântăm!                          
T: Căci prin sfânta ta Cruce ai răscumpărat lumea! (Isus vorbește cu Iosif pe drumul Crucii)
„Bunule Iosife, dorința autonomiei fiului mai mic care l-a îndepărtat de casa paternă se termină cu greutate, cântărind mult, ca acest lemn care se concentrează pe toată neascultarea umanității pentru iubirea lui Dumnezeu, Tatăl meu, pentru care tu ai fost umbra transparentă. Dar, de asemenea, cântărește ascultarea fără iubire, fără încredere filială, ca aceea a fratelui mai mare despre care mi-ai povestit atunci în atelier. Îți amintești? Cum un părinte se bucura și făcea petrecere pentru prezența fiilor săi întorși. Sunt aici, în ascultare filială; chiar dacă am să cad, mă voi ridica și mă voi întoarce la Casa Tatălui meu.”
Tatăl nostru.
Îi cerem Sfântului Iosif să ne învețe să prețuim ascultarea filială, în iubirea încrezătoare, ca să trăim abandonați în mâinile și în inima Tatălui. Dacă vom cădea pe drum din cauza fragilității noastre sau din cauza greutății crucii sau din cauza loviturilor vieții, să știm să ne ridicăm și să ne continuăm drumul.

Stațiunea a patra: „Sunt aici, bune Iosife, însoțit de Mama mea și soția ta.”
Ne adâncim în dialogul tăcut pe care l-a ținut Isus cu Iosif pe drumul Crucii.
G: Ne închinăm ție Cristoase și te binecuvântăm!                          
T: Căci prin sfânta ta Cruce ai răscumpărat lumea! (Isus vorbește cu Iosif pe drumul Crucii)
„Bunule Iosife, ce frumos era să anticipezi vizitele Mariei în atelierul dulgheriei. Îți amintești parfumul crinilor care trădau venirea vasului cu apă proaspătă cu care Ea, liniștită, reîmprospăta oboseala noastră? Așa mamă și așa soție, așa femeie în gesturi și cuvinte. A fost Tatăl meu cel care a spus când îngerul Gabriel m-a anunțat în dimineața primei noi zile: aceasta este os din oasele mele și carne din carnea mea! Inima unei mame și a unui tată absoarbe toate durerile fiilor lor. Iosife, aici este Maria. Maria, aici este fiul tău. Sunt aici, de asta am venit.”
Tatăl nostru. Bucură-te Marie.
Îi cerem Sfântului Iosif să ne învețe să știm să fim însoțiți, fără să deranjăm și fără să cicălim, fără să împiedicăm Voința Domnului în viața celorlalți, absorbind în mod milostiv durerile și căzăturile lor, împărtășind viețile lor.

Stațiunea a cincea: „Sunt aici, bune Iosife, ajutat de mâinile unui bun samaritean.”
Ne adâncim în dialogul tăcut pe care l-a ținut Isus cu Iosif pe drumul Crucii.
G: Ne închinăm ție Cristoase și te binecuvântăm!                          
T: Căci prin sfânta ta Cruce ai răscumpărat lumea! (Isus vorbește cu Iosif pe drumul Crucii)
„Bunule Iosife, toată viața ta a fost serviciul atent și liniștit; m-ai învățat să nu fac publicitate din ceea ce se face pentru ceilalți, să nu caut aplauzele lumii când important este să te înclini și să ajuți. În atelier și în viață erai înclinat asupra mesei de lucru și asupra necesităților fraților tăi, dar niciodată nu te-am văzut curbat. Cu siguranță că acest cirean, care acum mă ajută cu greutatea crucii, te-a cunoscut și a învățat de la tine să nu fie ostentativ când dă o mână de ajutor. Să dai o mână înseamnă să-ți dai inima, viața. Sunt aici, lăsându-mă ajutat! Împărtășind durerea, oboseala și crucea.”
Tatăl nostru.
Îi cerem Sfântului Iosif să ne învețe să uităm de noi înșine, să lăsăm deoparte agenda noastră, planificările noastre, orarul nostru când necesitatea fratelui nostru se face prezentă. Să nu punem măsură în a ne dărui și a dărui, ca disponibilitatea noastră oferită să fie proporțională cu gratuitatea primită.

Stațiunea a șasea: „Sunt aici, bune Iosife, consolat de o inimă miloasă.”
Ne adâncim în dialogul tăcut pe care l-a ținut Isus cu Iosif pe drumul Crucii.
G: Ne închinăm ție Cristoase și te binecuvântăm!                          
T: Căci prin sfânta ta Cruce ai răscumpărat lumea!
(Isus vorbește cu Iosif pe drumul Crucii)
„Bunule Iosife, tu m-ai învățat că mâinile sunt o prelungire a inimii. Eu vedeam mâinile tale asupra pielii lemnului și tu mă învățai că din abundența inimii iau naștere mâinile care muncesc. Dacă inima nu este miloasă și blândă, mâinile nu pot mângâia și consola; de câte ori mâinile sunt gheare care păstrează și fac rău! Acum, această femeie mă consolează cu inima sa, îmi usucă durerea cu inima sa, de aceea în inima sa va rămâne mereu Chipul meu de iubire. Sunt aici ca să fiu consolat.”
Tatăl nostru.
Îi cerem Sfântului Iosif să ne învețe să ne apropiem de durere cu inima expusă, chiar cu riscul de a ne molipsi de compasiune și milă. Ducem atârnat de inimă ceea ce primim; doar cei milostivi vor recupera identitatea profundă, numele lor; restul rămâne anonim.

Stațiunea a șaptea: „Sunt aici, bune Iosife, obosit și sub greutatea responsabilității.”
Continuăm adânciți, în picioare, în dialogul tăcut pe care l-a ținut Isus cu Iosif pe drumul Crucii.
G: Ne închinăm ție Cristoase și te binecuvântăm!                          
T: Căci prin sfânta ta Cruce ai răscumpărat lumea!
(Isus vorbește cu Iosif pe drumul Crucii)
„Bunule Iosife, să mergi e obositor, să mergi cu crucea culcată obosește mult. Îmi amintesc că în atelier, când Eu te vedeam pe tine obosit de muncă, îmi spuneai: ‚această oboseală nu contează, este consecința acelui prim păcat, ceea ce nu trebuie să facem este să obosim în a face binele.’ ‚Căderile sunt inevitabile pentru aceia care merg’ îmi amintesc că spuneai de asemenea. Și adăugai ‚Doar iubirea ne face să ne punem în picioare’. Sunt aici, căzut, obosit, începând din nou.”
Tatăl nostru.
Îi cerem Sfântului Iosif să ne învețe aceste lucruri despre toți cei care merg: oboseala, căderile, apar nu ca obstacole pentru a proba forțele noastre, ci ca oportunități pentru a constata iubirea care ne face să mergem. Biserica nu este o societate de super eroi, ci o comunitate care se recunoaște fragilă și slabă, dar care continuă îndrăgostită de Domnul său.

Stațiunea a opta: „Sunt aici, bune Iosife, rău rănit, vindecând și consolând.”
Continuăm adânciți, în picioare, într-un mister de „mărăcine arzător”, în dialogul tăcut pe care l-a ținut Isus cu Iosif pe drumul Crucii.
G: Ne închinăm ție Cristoase și te binecuvântăm!                          
T: Căci prin sfânta ta Cruce ai răscumpărat lumea!
(Isus vorbește cu Iosif pe drumul Crucii)
„Bunule Iosife, cu cât mai aproape de desăvârșire cu atât mai sensibilă este durerea străină. Mai mult în carne vie se trăiesc bolile, îngrijorările și tristețile celorlalți. Atenția ta, solicitată și liniștită la rănile dinăuntrul și din afara inimii oamenilor, mi-a demonstrat ce înseamnă să trăiești în afara unuia, expropriat de sine pentru utilitatea publică. Modul tău de a consola nu a fost niciodată umilitor sau făcător de rău. Întotdeauna îl ridicai pe cel căzut cu o singură privire, cu un singur cuvânt. Sunt aici căzut, rănit, rău rănit, vindecând și consolând.”
Tatăl nostru.
Îi cerem Sfântului Iosif să ne molipsească cu detașarea sa, modul său de viață expropriat, cu metoda sa de consolare fără a răni. Să alungăm plângerile și nemulțumirile care desfigurează gesturile noastre ca și cum noi am fi singurii cărora ni se întâmplă. Să fim risipitori în priviri și cuvinte de consolare.

Stațiunea a noua: „Sunt aici, bune Iosife, într-o ultimă îmbrățișare a ceea ce m-ai învățat să iubesc.”
Continuăm adânciți, în picioare, într-un mister de „mărăcine arzător”, în dialogul tăcut pe care l-a ținut Isus cu Iosif pe drumul Crucii.
G: Ne închinăm ție Cristoase și te binecuvântăm!                          
T: Căci prin sfânta ta Cruce ai răscumpărat lumea! (Isus vorbește cu Iosif pe drumul Crucii)
„Bunule Iosife, îmbrățișat de Cruce, sărut pentru a treia oară acest pământ care m-a văzut născându-mă, această lume unde Tatăl meu m-a trimis pentru a-i arăta cât o iubește. Câtă nevoie am de tine acum, bune Iosife! Deja corpul meu nu mai rezistă. Îmi lipsesc forțele, nu iubirea. Tu ai avut grijă de mine când am fugit în Egipt, tu luai mâinile mele micuțe susținându-le deasupra lemnului, tu mă ridicai de fiecare dată când mă împiedicam. Am nevoie de brațele tale ferme, de mâinile tale de tată pentru a ajunge la final. Sunt aici, bune Iosife, într-o ultimă îmbrățișare a ceea ce m-ai învățat să iubesc.”
Tatăl nostru.
Îi cerem Sfântului Iosif să ne ajute să avem grijă de ceea ce iubim, să păzim ceea ce a fost pus în mâinile noastre. De atâtea ori ne cad lucrurile! Doar iubirea care îngrijește, doar cel care îngrijește cu iubire este capabil să susțină, să ridice și să însoțească. Suferința devine tandrețe, cei duri se vor înduioșa. Și când suntem slabi suntem puternici pentru că se resimte în noi puterea Iubirii.

Stațiunea a zecea: „Sunt aici, bune Iosife, la fel ca fiul risipitor, desfigurat, cerșetor și zdrențuit.”
Mai este puțin! Să continuăm însoțind, în picioare, într-un mister de „mărăcine arzător”, în dialogul tăcut pe care l-a ținut Isus cu Iosif pe drumul Crucii.
G: Ne închinăm ție Cristoase și te binecuvântăm!                          
T: Căci prin sfânta ta Cruce ai răscumpărat lumea! (Isus vorbește cu Iosif pe drumul Crucii)
„Bunule Iosife, de multe ori mi-ai povestit cum predecesorul meu Adam, a ascuns nuditatea păcatului înaintea privirii iubitoare a lui Dumnezeu, Tatăl meu. M-ai învățat să-i respect pe toți și să nu fac pe cineva de rușine în mizeria sa. M-ai învățat să fiu delicat acoperind acea nuditate, nu pentru a ascunde sau a disimula, ci pentru a oferi oportunitate ca greșeala să fie corectată, ca celui păcătos să-i pară rău. Mi-au luat haina și își bat joc de corpul meu sfâșiat. Car mizeria tuturor oamenilor și sunt umilit. Astfel, îi voi înapoia lui Adam prima haină a prieteniei. Sunt aici, la fel ca fiul risipitor care se întoarce la casa tatălui său, desfigurat, cerșetor și zdrențuit.”
Tatăl nostru.
Îi cerem Sfântului Iosif să ne ajute să nu umilim pe nimeni cu priviri, gesturi sau cuvinte. Ca nuditatea expusă a păcatului să ne miște de compasiune și nu de discriminare și marginalizare. Să detestăm păcatul, dar să-l iubim pe frate îmbrăcându-l, adăpostindu-l și protejându-l.

Stațiunea a unsprezecea: „Sunt aici, bune Iosife, acum crucea mă îmbrățișează pe Mine.”
Ajungem, dar mai este puțin. Să continuăm însoțind, în picioare, într-un mister de „mărăcine arzător”, în dialogul tăcut pe care l-a ținut Isus cu Iosif pe drumul Crucii.
G: Ne închinăm ție Cristoase și te binecuvântăm!                          
T: Căci prin sfânta ta Cruce ai răscumpărat lumea! (Isus vorbește cu Iosif pe drumul Crucii)
„Bunule Iosife, aproape ajungem, dar mai este puțin. Acum, crucea mă îmbrățișează pe mine. Miros din nou lemnul și totul mă duce la acel atelier din Nazaret unde am învățat de la tine arta mângâierii. Da, întotdeauna mi-a atras atenția modalitatea ta de a lua lemnul, lucrurile vieții. Întotdeauna mâna ta puternică și fermă se întindea într-o mângâiere fragilă. Nu sunt mângâieri ceea ce acum Eu primesc...aceste cuie, aceste lovituri de bice. Și, pe deasupra, m-ai învățat să privesc mai profund în mâna lui Dumnezeu care ia totul cu iubire. Sunt aici, mort de durere și bătut în cuie pentru iubire.”
Tatăl nostru.
Îi cerem Sfântului Iosif să știm să ne lăsăm mângâiați chiar și de suferințe, de nedreptăți și desconsiderații, fără să ne plângem, participând la durerea atâtor inocenți care trăiesc crucificați de-a lungul vieții lor.

Stațiunea a douăsprezecea: „Sunt aici, bune Iosife, cerând să mă iei în brațe!”
Să continuăm însoțind, în picioare, într-un mister de „mărăcine arzător”, în dialogul tăcut pe care l-a ținut Isus cu Iosif pe drumul Crucii.
G: Ne închinăm ție Cristoase și te binecuvântăm!                          
T: Căci prin sfânta ta Cruce ai răscumpărat lumea!
(Isus vorbește cu Iosif pe drumul Crucii)
„Bunule Iosife, deja ajungem și sunt suspendat între pământ și cer. Senzația nu îmi este străină. De câte ori, când eram copil, mă jucam în brațele tale, și mă aruncai în sus, iar eu zâmbeam, reușind să-i scot un alt zâmbet Mamei mele, Fecioara Maria! Am învățat atunci ce înseamnă abandonarea cu încredere în brațele Celui care ne iubește atât de mult. Totuși, acum lucrurile sunt diferite. Mă uit în jurul meu și suspin: ‚Dumnezeul meu, Dumnezeul meu. Pentru ce m-ai părăsit?’ Închid ochii și șoptesc: ‚Tată, în mâinile tale îmi încredințez sufletul!’ Sunt aici, pentru asta am venit.”
Tatăl nostru. Bucură-te Marie. Slavă Tatălui.
Îi cerem Sfântului Iosif abandonarea cu încredere în mâinile Tatălui. Să știm să ne oferim viețile pentru cei iubiți fără a-i grupa și pentru cei străini fără diferențe. Să nu lăsăm să ni se fure speranța.

Stațiunea a treisprezecea: „Ești aici, Fiu iubit, în brațele Mamei tale.”
Verbul prescurtat este deja un Cuvânt redus la tăcere. Dialogul tăcut pe care l-a ținut Isus cu Iosif pe drumul Crucii va continua să răsune în inimile noastre. Este Maria, Soția, Mama, cea care păstrează aceste lucruri în inimă.
G: Ne închinăm ție Cristoase și te binecuvântăm!                          
T: Căci prin sfânta ta Cruce ai răscumpărat lumea!
(Maria vorbește cu Iosif pe timpul drumului Crucii a Fiului său)
„Bunule Iosife, îți amintești când, atunci în Iesle, ai pus în brațele mele pentru prima dată pe Copilul care ne-a fost dat și încredințat? Eu eram foarte nerăbdătoare și tu foarte surprins. Știam că de viață se are grijă făcând-o să crească: și asta am făcut împreună, în familie, acolo în Nazaret. Acest Fiu al nostru nu obosește să coboare. Iubirea care se coboară, Iubirea care servește, Iubirea care nimicește nu are limite. Știu că ești lângă mine, sunt singură, dar nu abandonată. Trebuie să mă ocup de alți fii și tu va trebui să continui rolul de tată în noua familie care ni se încredințează. Suntem aici, tu și eu, pentru a îmbrățișa, a păzi, a îngriji, a adăposti, a proteja și a face să crească viața Sa.”
Tatăl nostru. Bucură-te Marie. Slavă Tatălui.
Îi cerem Sfântului Iosif capacitatea de a prelungi paternitatea lui Dumnezeu îmbrățișând, păzind, îngrijind, adăpostind, protejând și făcând să crească viața care ne-a fost încredințată, viața care a fost pusă în mâinile noastre. Protejăm cu iubire ceea ce Dumnezeu ne-a dat.

Stațiunea a paisprezecea: „Ești aici, Copilul meu, boabă de grâu semănat.”
Verbul prescurtat este deja un Cuvânt redus la tăcere, sămânță semănată. Dialogul tăcut pe care l-a ținut Isus cu Iosif pe drumul Crucii va continua să răsune în inimile noastre. Este Maria, Soția, Mama, cea care păstrează aceste lucruri în inimă.
G: Ne închinăm ție Cristoase și te binecuvântăm!                          
T: Căci prin sfânta ta Cruce ai răscumpărat lumea! (Maria vorbește cu Iosif pe timpul drumului Crucii a Fiului său)
„Bunule Iosife, îți amintești când, mergând în Egipt, recitam ceea ce ne-au învățat părinții noștri: ‚cei ce seamănă cu lacrimi, cântând vor secera’? Au fost lacrimi copioase în acest timp și s-ar părea că în inimă se naște acel izvor despre care spunea Fiul nostru că duce la Viața eternă...și dacă este așa, voi continua să plâng pentru toată eternitatea. Dar cuvintele Fiului nostru mă umplu de o speranță secretă: aceea pe care tu o aveai lângă mine, deși de multe ori nu înțelegeai nimic. El nu obosea să le repete celor mai apropiați: nu te teme mică turmă...Eu voi fi întotdeauna cu voi.’ Și, de asemenea, a asigurat că „bobul de grâu trebuie să fie semănat pentru a da fructe”. Sunt aici, lăsând Bobul nostru de Grâu și așteptând.
Tatăl nostru. Bucură-te Marie. Slavă Tatălui.
Îi cerem Sfântului Iosif capacitatea de a semăna semințe de speranță în geografia inimii fraților noștri și în câmpul istoriei timpului nostru. Ne spunea Papa Francisc pe 19 martie: „Şi astăzi, în faţa atâtor trăsături de cer cenuşiu, avem nevoie de a vedea lumina speranţei şi să dăruim noi înşine speranţă. A fi custozi ai creaţiei, ai oricărui bărbat şi femeie, cu o privire de blândeţe şi iubire, înseamnă a deschide orizontul speranţei, înseamnă a deschide o crăpătură de lumină în mijlocul atâtor nori, înseamnă a duce căldura speranţei!”





miercuri, 16 martie 2016

CONSACRARE LA INIMA PATERNĂ A SFÂNTULUI IOSIF

CONSACRARE LA INIMA PATERNĂ  A  SFÂNTULUI IOSIF


         „Inimă a Tatălui și a Domnului meu, Sfinte Iosife, recurg la tine plin de încredere filială și îți cer cu insistență să mă adopți ca un fiu al tău, pentru a-ți îndeplini rolul de tată: să ai grijă de mine, să mă educi cum ai făcut în Iesle, în exilul Egiptului, acasă, în atelier, și pe străzile din Nazaret cu Isus, Fiul lui Dumnezeu și Fiul frumoasei și umilei tale soții, Fecioara Maria.

         Bunule Iosife, inima ta este o inimă de tată: învață-mă să fiu tată, să fiu mărturisitor a paternității lui Dumnezeu! Inima ta este dreaptă și fidelă: arată-mi dreptatea care conduce la milostivire, arată-mi fidelitatea pasională din care se trăiește îndrăgostit! Inima ta este afectuoasă și exigentă: fă să nu-mi lipsească niciodată sensibilitatea care mângâie și înțelege, nici exigența care stimulează și provoacă!


       Inima ta este umilă și răbdătoare: ajută-mă să mă bucur că ceilalți sunt întotdeauna primii și să rămân calm în fața încercărilor și a dificultăților! Inima ta este liniștită și bucuroasă: fă să cunosc liniștea care apreciază voința lui Dumnezeu și o trăiește cu o bucurie contagioasă! Inima ta este providență: fă ca inima mea săracă să fie providență a Tatălui Etern pentru frații mei: copiii, tinerii și familiile! Inima ta este în întregime a frumoasei tale soții: la fel să fie și a mea! Amin”

miercuri, 2 martie 2016

Rugăciune de 30 de zile la Sf. Iosif

 Devoțiunea celor 30 de zile către Sfântul Iosif

Oh, amabile Patriarh, Sfinte Iosife! Din abisul nimicniciei, durerii și anxietății mele, te contemplu, cu emoția și bucuria sufletului meu,  tronul vostru ceresc,  gloria și bucuria celor Binecuvântați. Și de asemenea tată a celor orfani pe pământ, consolarea celor triști, apărătorul celor neajutorați, bucuria și iubirea celor devotați tronului lui Dumnezeu, a lui Isus și a Sfintei tale Soții.
De aceea eu, sărac, neajutorat, trist și în nevoie, îndrept spre tine, astăzi și pentru totdeauna,  lacrimile și durerea mea, rugăciunile și strigătele sufletului, regretele și speranțele mele; și astăzi, în special, îți aduc înaintea altarului și imaginii tale, o durere pe care să o consolezi, un rău pe care să-l remediezi, o catastrofă pe care să o împiedici, o necesitate pe care să o îndeplinești, un har pe care să-l obții pentru mine și pentru cei dragi mie.
Și pentru a te impresiona și a te obliga să mă asculți și să mă sfătuiești, am să te rog și am să-ți cer timp de 30 de zile continuu cu evlavie pentru cei 30 de ani pe care i-ai trăit alături de Maria și Isus, pe pământ, și am să te rog, urgent și cu încredere, invocând toate titlurile pe care le ai pentru a mă compătimi și toate motivele pe care le am pentru a aștepta ca tu să nu întârzii în a-mi asculta ruga și remedia necesitățile mele; fiind atât de adevărată credința mea în bunătatea și puterea ta, atunci când o vei simți, te vei simți obligat să obții și să-mi dai mai mult chiar decât îți cer și îmi doresc.
1.                      Te rog pentru bunătatea divină care a obligat Cuvântul Etern să se întrupeze și să se nască în săraca natură umană, ca Dumnezeu din Dumnezeu, Dumnezeu Om, Dumnezeul Omului, Dumnezeu cu Omul.
2.                      Te implor pentru anxietatea  Ta de a te simți obligat în a-ți abandona Sfânta Soție, lăsând-o singură și plecând fără ea.
3.                      Te rog pentru resemnarea Ta dureroasă în a căuta un grajd și o iesle ca palat și leagăn pentru Dumnezeu, născut între oameni, care îl obligă să se nască între animale.
4.                      Te implor pentru dureroasa și umila circumcizie a lui Isus al vostru și pentru sfântul și dulce nume pe care l-ai impus din ordinul Eternului pentru consolarea, iubirea și speranța noastră.
5.                      Îți cer pentru șocul tău în a auzi de la Înger moartea decretată împotriva Fiului tău Dumnezeu, pentru fuga ta ascultătoare în Egipt, pentru pedepsele și pericolul drumului, pentru sărăcia exilului, și pentru anxietatea ta de a te întoarce din Egipt în Nazaret.
6.                      Îți cer pentru necazul dureros al celor trei zile în care l-ai pierdut pe Fiul tău și pentru consolarea ta suavă când l-ai găsit în templu; pentru fericirea ta de nedescris că ai trăit 30 de ani în Nazaret, alături de Maria și Isus, care erau sub autoritatea și providența ta.
7.                      Te rog și sper pentru sacrificiul eroic, pe care l-ai oferit prin victima fiului tău Isus Veșnicului Dumnezeu, prin cruce și prin moarte, pentru păcatele și răscumpărarea noastră.
8.                      Îți cer pentru dureroasa previziune, care te făcea, în fiecare zi, să contempli acele mânuțe infantile, bătute, într-o zi, în Cruce cu puternice cuie; acel cap care se așeza dulce peste pieptul tău, încoronat cu spini; acel corp divin pe care l-ai strâns lângă inima ta, însângerat și întins pe brațele Crucii; acel ultim moment în care l-ai văzut respirând și murind pentru mine, pentru sufletul meu, pentru păcatele mele.
9.                      Te rog pentru trecerea dulce prin această viață prin brațele Mariei și ale lui Isus și pentru intrarea ta în Împărăția celor Drepți, în cer, unde ai tronul tău de putere.
10.                  Te implor pentru bucuria și gloria ta, când ai contemplat Învierea lui Isus, urcarea și intrarea Sa în ceruri și tronul Său de Rege nemuritor în veci.
11.                  Îți cer pentru fericirea ta de nedescris când ai văzut-o pe Sfânta ta Soție ieșind din mormânt, înviată, fiind ridicată la ceruri de îngeri,  încoronată de Cel Veșnic, și înscăunată într-un tron lângă al tău, ca Mamă, Doamnă și Regină a îngerilor și a oamenilor.
12.                  Te implor, te rog și sper cu încredere în munca, pedepsele și sacrificiile tale pe pământ, și pentru victoriile tale și fericita slavă binecuvântată în Cer, cu Fiul tău Isus și soția ta Sfânta Maria.
O bunul meu Sfinte Iosife! Eu, inspirat de învățăturile Sfintei Biserici, de Doctorii și Teologii ei, și în simțământul universal  al poporului creștin, simt în mine o forță misterioasă, care mă încurajează și mă obligă să îți cer, să îți implor și să sper că-mi vei  obține de la Dumnezeu marele și extraordinarul har pe care îl voi pune înaintea altarului și imaginii tale și înaintea tronului de bunătate și putere în Cer: îl aștept, Sfinte Patriarhe.

(Aici, ridicând inima, i se va cere Sfântului...harul pe care îl dorești)

luni, 1 februarie 2016

Alegerea Consiliului General




 După ce a avut loc alegerea Superioarei Generale, Madre Raquel del Carmen Brambilla pe 28 ianuarie, iată că s-au continuat alegerile pe 29 ianuarie pentru formarea Consiliului General. Ne-am rugat Liturgia Orelor, după care toate surorile capitulare au participat la Sfânta Liturghie fiind celebrată de părintele Sebastian Sardo. În predica sa, părintele a pus în evidență în comparație cu păcatul lui David că: “În inima noastră joacă în mod constant păcatul și harul.
 După ce ne-am rugat la Duhul Sfânt au fost alese surorile:
Prima asistentă a Superioarei Generale și Vicară Generală: Madre Carina Iguain

A doua asistentă: Sora Lucia Domini

A treia asistenta: Madre Marta Guerrero

A patra asistenta: Sora Gladys Espinoza

Economa Generală: Madre Ana Maria Gallina

Secretara Generală: Gonzalez Sandra Inés





sâmbătă, 30 ianuarie 2016

28.01.2016 - ALEGEREA MADREI GENERALE

28.01.2016 - Alegerea Madrei General



Surorile Sărace ale Sf. Iosif s-au adunat în orașul Muñiz, Buenos Aires pentru cel de-al XXII-lea Capitul General, realizând alegerea Superioarei Generale, Madre Raquel del Carmen Brambilla pentru cel de-al doilea mandat al guvernului său.

Superioara Generală este din Argentina, are 51 ani și înainte de primul său mandat a desfășurat activitatea sa în domeniul educației, apostolat în diferite parohii și în formarea noilor surori.

Madre Raquel s-a născut pe 13 noiembrie 1964 în orașul Monte Caseros, județul Corrientes. A intrat în Institut în 1983, în noviciatul din casa mamă în Muñiz, unde a făcut toată formarea sa  până a face primele voturi.

Superioara noastră Generală a slujit în diferite activități pastorale în special în domeniul educației, Pastorală Vocațională și în formarea religioasă realizând cursul de formare în Roma, la Universitatea Saleziană.

Prezența Congregației este în șase țări: România, Italia, Argentina, Madagascar, Statele Unite ale Americii, Uruguay. Cele mai multe case sunt situate în Argentina, fondatoarea noastră este Venerabila Madre Camila Rolon, originară din San Isidro/ Buenos Aires, Argentina.

Pe data de 28 ianuarie 1880 a avut loc deschiderea primei case în Mercedes/ Buenos Aires de când surorile dăruiesc slujirea lor plină de caritate generoasă și dezinteresată în 15 de case  în Argentina: Mercedes (2), Rojas, Salto, Baradero, 25, Bragado, Pehuajo, în Buenos Aires, Spitalul Julio Mendez, Spitalul Militar, Casa Josefina, și în provinciile Cordoba, Tucuman și Entre Rios.