joi, 11 octombrie 2012

FORMAREA INITIALĂ

SURORILE SĂRACE ALE SF. IOSIF


CARISMA: CONFIGURAREA CU CRISTOS: ABANDONAT ÎN MÂINILE TATĂLUI, ÎN SLUJIREA CELOR SĂRACI.


Tinerele care se simt chemate să-L urmeze pe Isus Cristos ca Surori Iosefine încep, în ambientul lor familiar, un proces de cunoaştere şi de însoţire, fiind însoţite personal de o soră responsabilă, proces ce se va alterna cu experienţa de a trăi într-o comunitate  de surori iosefine.
Odată ce s-a realizat primul discernământ vocaţional, începe, într-o comunitate formativă, perioada de POSTULANDAT care durează de la unu la doi ani. În acest timp se clarifică chemarea personală de a-L urma pe Cristos, cunoaşterea propriei persoane şi a Congregaţiei ca şi aptitudinile proprii necesare ca soră Iosefină mereu însoţită de către maestră, de către comunitate şi de către propriul grup.
După această perioadă intensă în care a dat soliditate vocaţiei sale uman-creştin, trece la următoarea etapă de formare intensă şi specifică numită NOVICIAT care durează doi ani.
Este o etapă fundamentală în care învaţă să centreze viaţa sa în  Dumnezeu, să cunoască şi să aprofundeze relaţia sa cu Cristos, să asimileze carisma şi spiritualitatea Congregaţiei şi se pregăteşte să se consacre lui Dumnezeu.
Când este decisă, liberă şi bucuroasă face profesiunea şi se angajează, prin voturile de ascultare, sărăcie şi castitate, pentru o perioadă temporală de un an pe care o va reînnoi până la consacrarea definitivă. În perioada voturilor temporale numită JUNIORAT, (5-9 ani) tânăra continuă să întărească vocaţia, formarea ei alternând cu experienţa vieţii fraterne unde împărtăşeşte cu celelalte surori iosefine credinţa şi misiunea ce i se va încredinţa.
Formarea sorei iosefine durează toată viaţa, (FORMARE PERMANENTĂ) pentru a răspunde la noutatea chemării Domnului, chemare mereu nouă.
Aprofundarea propriei vocaţii este constantă şi într-o formă specială se intensifică în momente speciale de reînnoire, organizate cu periodicitate.
Rugăciunea - contemplarea cotidiană, Euharistia, convieţuirea fraternă, misiunea între cei mai săraci,  cu spiritualitatea iosefină,  sunt stâlpii care susţin răspunsul generos pe care încercăm să-l dăm Domnului şi fraţilor noştri zi de zi şi în orice situaţie, cu caritate dezinteresată, aşa cum şi Madre Camila a trăit şi ne-a transmis.