Introducere
Sfântul Iosif, părinte între părinți,
este cel care ar trebui să reflecte cel mai bine trăsăturile lui Dumnezeu
Tatăl, prin urmare, Părinții Bisericii nu ezită să-l numească „Umbra Tatălui” și
„sacramentul Tatălui veșnic”, îl putem numi și „canalul paternității lui
Dumnezeu… . Cardinalul Pironio îl numește: „Reflectarea paternității lui
Dumnezeu”. „Iosif ia acest mister în mâinile lui și ajută cu tăcerea lui, cu munca
lui, până în momentul în care Dumnezeu îl cheamă la sine. Se spune despre acest
bărbat care s-a făcut responsabil de paternitate și de mister că era umbra
Tatălui: umbra lui Dumnezeu Tatăl. Omul Isus a învățat să spună Abba, „tătic”,
„tată”, împreună cu Tatăl său Iosif…
Sfântul Iosif a putut să-și
trăiască pe deplin identitatea pentru că s-a experimentat pe sine ca fiu mult
iubit trăind într-o încredere suavă în mâinile lui Abba -Tatăl Ceresc, care pe
el l-a transformat în Soț și Tată Virginal (Feciorelnic).
Tăcerea Sfântului Iosif este o
tăcere mai presus de toate „filială”... În liniște simte că este iubit... făcând liniște se
recunoaște fiu... în liniște descoperă vocea lui Abba și o distinge foarte bine
de alte voci... făcând liniște descoperă de la Tatăl, un Cuvânt care îi
dezvăluie identitatea sa... în liniște se
descoperă că va fi Tată, un Tată cu o Paternitate de neconceput... făcând liniște
descoperă Paternitatea lui Dumnezeu și propria sa paternitate... în liniște
descoperă esența lui Dumnezeu și propria sa esență... “Vrei să te simți fiu
iubit?” Vrei să cunoști sunetele unice ale Vocii lui Abba care te numește „Fiul
meu iubit... fiu preferat? Vrei să descoperi ființa lui Dumnezeu și propria ta
ființă, esența ta, numele tău, identitatea ta?... atunci caută-l pe Iosif...
spune-i: „Tată” și el te va lua ca fiu și te va învăța calea pe care să mergi,
cum nimeni nu a făcut-o până acum... Iosefinele, în acest an al Sfântului Iosif,
după ce am interiorizat, am contemplat, ne-am rugat la acest Tată și Stăpân al
nostru, am scris împreună această cărticică pentru ca toată lumea să cunoască,
să iubească și să se bucure de Paternitatea sa, din caracteristicile specifice Carismei
noastre, bucurându-ne si de bogăția scrisorii care ne-a dat-o Papa Francisc,
din propria sa rugăciune și dragoste către Sfântul Iosif -„Patris Cordi”, - pentru
acest an jubiliar și pentru totdeauna.
Constituțiile noastre spun: “Având ca patron principal pe Sf. Nostru Părinte și Domn Sfântul Iosif, spiritualitatea noastră are caracteristicile „curățeniei, frumuseții și perfectei sărăcii din Nazaret”:
·
simplitate,
·
tăcere,
·
caritate
·
abandonare în mâinile
Providenței,
·
iubire fraternă și
grija reciprocă între noi:
-
Iosefine: ca Iosif,
disponibile în fata misterului,
·
revelatoare și transmițătoare
ale iubirii,
·
prețuind lucrul ca
expresie a iubirii,
·
capabile de relații
profunde și silențioase, cu Dumnezeu și cu oamenii.
-Cap. I. Const.
(Anexa)-
„ Având ca patron
principal pe Sfântul Nostru Părinte și Domn Sfântul Iosif, spiritualitatea noastră are caracteristicile „curățeniei, frumuseții
și perfectei sărăcii din Nazaret”: simplitate, tăcere....” (Cap.1 Const, anexă)
Vom aprofunda această virtute, în
lumina, exemplului Sfântului Iosif și, în consecință, a venerabilei noastre Madre
Camila.
Cuvinte ale Maicii Camila:
„Să facem totul pentru a-i plăcea
Domnului: acesta să fie singurul țel al acțiunilor noastre”.
„Surorile Sărace ale Sfântului
Iosif nu ar trebui să caute lucruri care duc la faimă, chiar dacă sunt bune și
sfinte.”
„Adevărata iosefină, dacă face
totul pentru mai marea slavă a lui Dumnezeu, este întotdeauna la înălțime: fie
că este pe primul sau pe ultimul loc.”
„Nu pierdeți spiritul simplității
atât de drag Domnului.”
„Aș dori ca surorile sărace ale Sfântului
Iosif să strălucească înaintea lui Dumnezeu pentru simplitatea și abnegația lor.”
„Fie ca atitudinea voastră să arate
mereu: modestie, simplitate, abnegație."
Simplitate, abnegație, uitare de
sine, într-un cuvânt, detașare de tot ceea ce nu este esențial, ceea ce nu duce
la realizarea deplină a planului lui Dumnezeu: sfințirea noastră. Toate acestea
pot fi traduse prin acest cuvânt: sărăcie. Aceasta este o altă
caracteristică a spiritualității noastre, a carismei noastre, de fapt este prima.
Iată, deci, simplitatea se potrivește
bine cu sărăcia, ambele au un singur ideal: Dumnezeu si slava lui. El este
singura avere, El este totul. „Numai Dumnezeu este de ajuns” fraza a Terezei din
Ávila pe care Madre Camila a făcut-o proprie, este motto-ul care
informează fiecare gând, fiecare
acțiune, fiecare dorință a unei inimi care a devenit libera, primitoare,
slujitoare, deschisă...
Simplitate, sărăcie, bucurie,
caracteristici, deci, ale unei adevărate „Surori Sărace a Sfântului Iosif”!
„Mulțumesc lui Dumnezeu că ești
în acea căsuță a Sfântului Iosif. Nu contează că ești săracă, căsuța din
Nazaret era și săracă și atunci dacă ai comoara in casa ta, de ce te temi? Nu, dragi
fiice, cei care îl au pe Dumnezeu, nimic nu le lipsește! "
„Iosif și-a trăit viața cu Isus
și Maria cu simplitate. Simplitatea nu este sinonim cu superficialitatea, mediocritatea, dar cu
esențialitatea, cu autenticitatea”, cu transparența, cu libertatea, și umilința.
Sublinierea în viața
Sfântului Iosif a virtuții Simplității:
Toate virtuțile Sfântului Iosif
sunt răspunsuri la proiectele Domnului și toate sunt în vederea planului Răscumpărării.
Dumnezeu Răscumpărătorul a avut și are colaborarea omului. Primul mare
colaborator a fost Sfântul Iosif cu marea sa virtute a simplității, mereu
prezentă și activă în viața lui. O observăm că lucrează în viața sa. O observăm
în mesajele date de Dumnezeu Tatăl prin anunțurile Îngerilor având răspunsurile
rapide și operaționale fără „dar” sau „cum?”. Evanghelia ne spune că
răspunsurile Sfântului Iosif au fost imediate date Domnului pentru că și-a pus
viața în mâinile Tatălui.
Simplitatea Sfântului Iosif
trăită în familie este un răspuns continuu la tot ce i-a cerut Tatăl să facă.
Viața lui, ca responsabil al familiei, a fost susținută de dragostea unui tată, a unei soții
și a unui fiu, nu al lui, dar încredințat lui, iubit și apărat cu dragostea de tată, cu colaborarea Maicii Domnului, soția sa
legitimă.
Maica Camila cu venerație, cu siguranță
și încredere a pus iubita noastră Congregație în inimile celor trei, așa cum ea
ne-a cerut când ne-a îndemnat: „Să fiți a celor trei: Isus, Maria și Iosif”.
Darul Sfântului Iosif
în experiența simplității:
Umbra Tatălui ne prezintă
simplitatea, smerenia, responsabilitatea, supunerea Sfântului Iosif către Isus,
pe care îl îngrijește, îl protejează și nu se desparte niciodată de El,
exercitând paternitatea sa. – „Nimeni nu se naște tată, ci se devine.” În
societatea din timpul nostru, copiii par adesea a fi orfani de părinți, astăzi
biserica are nevoie de părinți... este mereu oportună avertizarea Sfântului Paul
către Corinteni „...Căci chiar dacă ați avea zeci de mii de învățători în
Cristos, nu aveți mai mulți părinți: eu v-am dat naștere în Cristos Isus prin
evanghelie” (1 Cor. 4.15).
Umil și tăcut Iosif își
îmbrățișează paternitatea cu umilință nu în logica sacrificiului ci a dăruirii.
Iosif este omul viselor și cel
ascultător care primește pe deplin voia lui Dumnezeu, este omul care știe cu
adevărat să aibă grijă de oamenii care i-au fost încredințați.
Draga noastră Maică Camila ne-a
lăsat acest mare dar încredințându-ne acestui mare ocrotitor, Sfântul Iosif,
care a trăit simplitatea la maxim, ceea ce înseamnă să fim ceea ce suntem, redând
adevăratul sens tuturor gesturilor și cuvintelor noastre. Astfel, ne-a lăsat
exemplul spre a-l imita.
Virtutea
caracteristică a Patronului nostru model de simplitate:
Înainte de a cunoaște și a
aprofunda simplitatea Sfântului Iosif trebuie să mă întreb ce este simplitatea.
Este o virtute minunată asociată cu umilința. Cei ce sunt simpli sunt capabili de
a se bucura de lucrurile mărunte, ei nu cred că sunt superiori altora, nu se
prefac și nu le pasă de propria lor imagine.
Printre numeroasele virtuți
caracteristice Sfântului Iosif, iese în evidență virtutea simplității, munca
lui artizanala de muncitor simplu și modest; el lucrează întotdeauna sub
influența inspirației divine.
Domnul a vrut să înalțe munca în
formele ei cele mai simple, pentru că în ea omul este înnobilat și înălțat, iar
Sfântul Iosif este un exemplu.
Sfântul Iosif a fost înzestrat cu
carisme deosebite și excepționale, dar prin simplitatea lui figura sa este atât
de apropiată de condiția umană a fiecăruia dintre noi.
Papa Francisc spune: „Sfântul
Iosif nu părea special în ochii celor care l-au cunoscut. Nu era faimos și nici
măcar nu ieșea in evidență. În casa din Nazaret <spune un imn liturgic>
era o bucurie limpede cotidiană și transparentă a simplității... cât de frumos,
a spus Papa Francisc, dacă același ambient simplu, radiant, sobru și plin de speranță
ar domni in seminariile noastre, in institutele noastre religioase.” (19.03.21).
Papa Francisc spune: „Sfântul
Iosif și-a trăit vocația de păzitor al Mariei și al lui Isus cu fidelitate și
simplitate.” (09-31-18 Mesaj către Oblații Sfântului Iosif la Capitolul General).
Sfântul Iosif a știut să înfrunte
greutățile călătoriei și ale vieții sale zilnice cu simplitate și curaj pentru
că Dumnezeu era cu el, nu s-a arătat norocos și grozav in a fi tatăl adoptiv al lui
Isus, dar trăia în simplitatea lui ca orice alt om.
Papa Francisc spune: Sfântul
Iosif vine să ne întâmpine cu blândețea lui, ca un sfânt de aproape”.
Învățăm de la Sfântul Iosif să ne
trăim viața de zi cu zi cu simplitate in gesturi, cuvinte și fapte.
Sfinte Iosif, roagă-te pentru noi
și ocrotește Institutul nostru astfel încât sa fie reflectarea simplității
tale. Amin
Sfântul Iosif
slujitor credincios, prudent și simplu
Doamne, fă ca eu să știu să Te
caut cu o inimă simplă. Sfântul Toma vorbește despre simplitatea lui Dumnezeu:
„Dumnezeu este simplu pentru că în el nu există materia, dar spiritul foarte
pur este în același timp bunătate, adevăr, înțelepciune, dreptate, nu este
sărăcie, ci bogăție infinită în care omul trebuie să se vadă pe sine”.
Doar poate deveni la fel de
simplu ca un copil cel care în toată existența lui se lasă călăuzit de o singură lumină, se sprijină pe o singură forța,
tinde către un singur obiectiv, Dumnezeu. El judecă toate lucrurile în lumina
credinței, vede în orice împrejurare mâna lui Dumnezeu și totul folosește ca să
meargă la el fără să piardă timpul gândindu-se la cauzele secundare.
Servitor credincios și prudent:
Prudența fără simplitate este o lampă stinsă incapabilă să lumineze. Numai celor
simpli le este dat să discearnă ceea ce duce la Dumnezeu, pentru a înțelege
mesajul, ceea ce trebuie să facă pentru a cunoaște voia lui Dumnezeu în decizii
importante, să știe să aștepte în rugăciune
ca voia divină să se manifeste.
Sfântul Iosif, om credincios, s-a
manifestat în diverse împrejurări ca un om al bunătății, al adevărului, al fidelității,
al înțelepciunii și de o mare sărăcie în spirit, bogat numai în simplitate fără
atât de mult raționament, cu o înțelepciune prudentă și făcând voia lui
Dumnezeu. Doar nouă ne rămâne să ne încredințăm lui ca protector și paznic.
Sfântul Iosif,
Sfântul simplității
„Aș vrea ca Surorile Sărace ale Sfântului
Iosif să strălucească înaintea lui Dumnezeu pentru simplitatea și abnegația lor”. (MC)
„Milostivirea Domnului, nu ne
părăsi! Să domnească ȋn aceasta săraca congregație pampeana spiritul primordial
al simplității, al ascultării, al sărăciei, al generozității, al sacrificiului
și al adevăratei abnegații". (M.C.) Domnul ne invită în Mt 10,16 „Fiți
simpli ca porumbeii” iar Părintele nostru Domnul Sfântul Iosif ne lasă
certitudinea că este posibil să trăiești și să fii simplu ca un porumbel în
viața zilnică a comunității.
Trebuie să facem diferența între
omul simplu și cel simplist. Simplistul, de exemplu, are o boală, nu dă importanță,
cu atât mai puțin încearcă un diagnostic și o terapie.
Simplistul este un adult care
încă mai crede în Moș Crăciun.
Deci vrem să fim simpli,
autentici, maturi și problematici în justa măsura.
Să clarificăm aceste trei
cuvinte: autentic, matur și problematic în justa măsura. Persoana autentică
vede frumusețea creației cu ochii limpezi, simte gustul lucrurilor, este
sensibil la muzică și parfumul vieții; nu se întristează de norii care acoperă
temporar Soarele; pe ceilalți nu-i vede ca dușmani, ci ca tovarăși de drum;
nici nu bănuiește că ipotezele complicate sunt cele mai bune.
Persoana matură percepe
complexitatea și, prin urmare, natura problematică a existenței. Ea știe că
predicarea „iubiți-vă unii pe alții” nu este suficient pentru a rezolva
conflictele; ea știe că cerșetoria nu este suficientă pentru a rezolva foamea
în lume, simte încurcarea motivelor cromozomiale, psihologice, condiții
sociologice, economice care condiționează indivizii și structurile.
Papa Francisc, vorbind despre
simplitate, spune că „este secretul bucurie. În casa din Nazaret, spune un imn
liturgic, era „o bucurie cristalină. Era bucuria zilnică și transparentă a simplității,
bucuria trăită de cei care păstrează ceea ce contează: apropierea credincioasă
de Dumnezeu și de aproapele. Ce frumos ar fi”, adaugă Papa Francisc, „dacă aceeași
atmosferă simplă și radiantă, sobră și plină de speranță ar domni in
seminariile noastre, institutele noastre religioase, casele noastre parohiale.
Iosif și-a trăit viața cu Isus și
Maria cu simplitate. Simplitatea nu este sinonim cu superficialitatea,
mediocritatea, ci cu esențialitatea, autenticitatea. Simplitatea în care a
trăit Iosif este făcută din ordinar extraordinar și extraordinar ordinar. Este simplitatea
celui care are înțelepciunea de a savura lucrurile bune ale vieții, fără sa aștepți
imposibilul. Până când nu vom putea aprecia lucrurile mici, lumea și inimile
noastre vor fi nefericite și neliniștite. Cei care pot investiga faptele
vieții, în special cele mai simple, pot vedea mai multe acolo. Viața lui Iosif,
în Evanghelie, se rezumă în afirmarea că el este tâmplar, muncitor, în greacă
„tektos”, adică un om care lucrează, un om, care trăiește o simplă banalitate,
dar în simplitatea aceasta obișnuită, el face ceva extraordinar, îl crește pe
Fiul Dumnezeu.
Simplitatea în viața spirituală
a Protectorului nostru
Sfântul Iosif este sfântul simplității,
sfântul bunului simț, sfântul tăcerii, liniștii.
Pentru a vorbi despre Sfântul
Iosif, este necesar să vorbim despre tăcere, liniște, deoarece este sfântul tăcerii,
pentru că din simplitatea lui, a știut să contemple misterul planului lui Dumnezeu
și pentru că numai în tăcere se descoperă ceea ce se iubește. Numai în tăcere
iubitoare se poate contempla cel mai transcendent mister al mântuirii, Dumnezeu
care din dragoste s-a făcut om ca noi.
Sfântul Iosif a ascultat pur și
simplu cu o mare docilitate. Întotdeauna asculta glasul lui Dumnezeu, mereu era
gata să asculte de Dumnezeu, în ciuda faptului că, de mai multe ori, lucrurile
care i-au fost cerute nu au fost ușor de acceptat. Totul, simplitatea vieții
lui, bunul simț trăit cu dragoste, făcând lucruri obișnuite cele mai
extraordinare... și trăind extraordinar de obișnuit, el a trăit totul cu
referire la Tatăl.
Bunul simț în viața spirituală
este să trăiești cu simplitate și docilitate Voința Tatălui, este să trăiești
cu o inimă recunoscătoare pentru binecuvântările pe care le-ai primit de la
Dumnezeu, este să fim perseverenți în a primi misiunea personală încredințată
nouă și sa fim credincioși în acea chemare precum a trăit Sfântul Iosif.
Bunul simț este să trăiești
simplitatea vieții cu maturitatea realismului, care se traduce prin
conștientizarea de a fi capabil să iubești si să te lași iubit. Pentru a face ca
din fiecare acțiune, din fiecare moment, punctul de sosire si punctul de
plecare al realizării promisiunii.
Virtutea simplității
necesară atingerii păcii interioare și adevăratei libertăți
„Astăzi am avut sentimentul
foarte puternic că lucrurile sunt practic foarte simple. Dacă l-aș putea iubi
pe Dumnezeu cu toată inima mea, cu tot sufletul meu și cu toată mintea mea, aș
simți o mare libertate interioară, suficient de mare pentru a cuprinde tot ce
există și de asemenea, suficient de mare pentru a preveni ca micile evenimente să
mă descurajeze. Timp de câteva ore am simțit că prezența lui Dumnezeu era atât
de evidentă și dragostea mea pentru El așa de puternică, ȋncȃt mi s-a părut că toate
complicațiile vieții s-au unificat într-un singur punct și au devenit simple și
clare. Când inima mea rămâne neîmpărțită, mintea mea este interesată doar de
Dumnezeu și sufletul meu este plin de iubirea lui”. (Din scrierile Sfintei
Bernadetta)
Caracteristici ale unei persoane
simple:
a) Trăiește fără duplicitate si
fără diviziune.
b) Nu cunoaște deghizarea sau prefacerea,
c) Se manifestă așa cum este,
fără viclenie, prin cuvintele și faptele sale.
d) nu au nevoie să se protejeze
de propriul lor adevăr cu prezumții sau aparențe inventate.
e) Ea se deschide spre realitatea
ei cunoscându-se pe sine.
F)Știe să trăiască în prezent
fără să regrete ceea ce de care nu se poate bucura.
g) A știut să-și gestioneze
preocupările, realizând, cu ajutorul lui Dumnezeu, înseninarea vieții.
h) Este naturală și autentică.
Onestitatea sa este simplă pentru că nu încearcă să-i facă pe alții să o
găsească fascinantă.
i) Acționează cu rectitudinea
intenției. O frază care reflectă marea simplitate a Bernadetei este următoarea:
„Cu cât se scrie mai simplu, va fi mai bine. Din dorința de a împodobi
lucrurile, acestea sunt desfigurate.
Sfântul Rafael Arnáiz a scris
într-una din scrisorile sale: „Câte drumuri întortocheate trebuie să parcurgi
pentru a ajunge la simplitate. Cât de incomodă este complicația... și cum simțim
plăcere noi oamenii în a ne complica. De multe ori dacă nu practicăm virtutea
este datorită modului nostru complicat de a fi, care respinge ceea ce este simplu."
Aspectul simplu al Sfântul
Iosif
Văd simplitatea Sfântului Iosif
exprimată în promptitudinea sa în respectarea voinței lui Dumnezeu.
Nu avea gânduri negative,
speculații, întrebări de logică, toate sunt roade ale unei rațiuni viciate si naturale.
Privirea inimii Sfântului Iosif
putea vedea adevărul divin dincolo de complexitățile și eșecurile vieții
deoarece lumina credinței sale, matură și fermă, l-a călăuzit cu certitudinea
unui copil care se știe iubit și îngrijit de un Părinte Bun și că tot ce
permite este bine.
Deci, în momentele critice cum a
trebuit să trăiască: luând-o pe Maria ca soție, călătorind la Betleem cu Maria
aproape de naștere, fuga în Egipt, întoarcerea și toate pericolele drumului, trăind
într-o țară străină, incertitudinea la întoarcere. Iosif nu a pierdut somnul;
spiritul lui umil nu visa la mai multe proiecte decât la cel al lui Dumnezeu
Tatăl și comunica cu el; deja mâncat, deja dormit; îngerul Domnului i-a dat
Cuvântul care îl va călăuzi, calea de urmat și sarcina de îndeplinit.
Maica Camila l-a contemplat pe
Sfântul Iosif în casa umilă din Nazaret și fără îndoială, era simplitatea
acelui umil om, încrezător numai în Dumnezeu, cea care a determinat-o să-l
aleagă drept patron și călăuză. Cu acea simplitate deosebită Iosif l-a iubit și
l-a slujit pe Dumnezeul său și pe soția lui, încredințată de el.
Pacea și seninătatea simplității
este ceea ce o face pe Madre Camila să ne îndemne:
„IUBIȚI-VĂ, AVETI GRIJĂ DE VOI,
AJUTĂȚI-VĂ”.