Sf. Rozariu Misterele de durere şi de slavă

Misterele de Durere

1. Agonia lui Isus în grădina Măslinilor.

Lc. 22,39-46.

„Apoi a ieşit şi a mers, ca de obicei, pe Muntele Măslinilor, iar discipolii îl urmau. Ajungând în acel loc, a început să simtă tristeţe şi angustie. Îndepărtându-se puţin a căzut cu faţa la pământ, şi a spus: „Tată dacă este cu putinţă îndepărtează de la mine paharul acesta, dar nu voia mea ci voia Ta să se facă”. Şi, intrând în agonie, se ruga şi mai stăruitor, iar sudoarea lui, care cădea pe pământ, s-a făcut ca picăturile de sânge.

„Gândiţi-vă că Dumnezeu stă alături de cel care suferă încercări din iubire faţă de el,... dar facă-se voinţa Sfântă a Domnului, pentru că El va şti să trimită la timpul potrivit consolarea poporului său încercat. Rugăciunea umilă penetrează cerul, să aşteptăm cu credinţă şi Domnul ne va ajuta”. (M.C.)

2. Biciuirea Domnului nostru Isus Cristos.

In. 18,38b-40; 19,1.

Pilat a ieşit din nou la iudei, şi le-a zis: „Eu nu găsesc în el nici o vină”. Dar este un obicei la voi ca de Paşti să vă eliberez pe cineva; aşadar, vreţi să vi-l eliberez pe regele iudeilor? Atunci au strigat din nou, spunând: „Nu pe acesta, ci pe Baraba!”. Atunci Pilat l-a luat pe Isus şi l-a dat să fie biciuit.

„Aveţi răbdare, va trece şi aceasta, să acceptăm această picătură din Potirul său, din iubire faţă de Acela care din iubire pentru noi a băut un Potir amar” „Eu am acceptat această umilire şi am oferit-o Domnului în amintirea a câte a pătimit pentru mine în amara noapte a Pătimirii” (M.C.)

3. Încoronarea lui Isus cu o coroană de spini.

Mt. 27, 29-30

Împletind o coroană de spini, i-au pus-o pe cap, iar în mâna dreaptă o trestie şi, îngenunchind, îşi băteau joc de el spunând: „Bucură-te, rege al iudeilor!” Apoi, scuipându-l, îi luau trestia şi-l loveau peste cap.

„Trebuie să merg printre spini, pe care îi accept, pentru că fără a suferi sfinţii nu doreau să trăiască, cu adevărat, trebuie să suferim pentru urmele însângerate pe care ni le-a lăsat Divinul Maestru”. (M.C.)

4. Condamnarea lui Isus la moarte şi drumul până pe Golgota.

Mt. 27, 31;

După ce şi-au bătut joc de el, l-au dezbrăcat de mantie şi l-au îmbrăcat cu hainele lui. Apoi l-au dus ca să-l răstignească.

„Ai răbdare, nu uita că totul este puţin pentru Viaţa Veşnică şi cât timp suntem în această vale de lacrimi, nu vom duce lipsă de suferinţe, dar dacă ştim să le unim la cele ale lui Isus Cristos Răscumpărătorul nostru Divin, vom vedea că este foarte mare fericirea noastră şi cu Harul Divin trebuie să fim disponibile să servim pe Domnul în duh şi adevăr, până la ultima suflare a vieţii noastre.” (M.C.)

5. Răstignirea şi moartea lui Isus pe cruce.

Lc. 23. 33-34, 44-46; In. 19, 33-35.

„Când au ajuns la locul numit Craniu, l-au răstignit. Atunci Isus a spus: „Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac.

Era cam pe la ora a şasea şi s-a făcut întuneric pe tot pământul până la ora a noua. Isus a strigat cu glas puternic: „Tată, în mâinile tale încredinţez sufletul meu”. Şi spunând aceasta, şi-a dat duhul.”

„Nu avem timp să umblăm apărând drepturi, să suferim, să suferim, să suferim, chiar şi până la moartea pe cruce cu Cristos, asta este ceea ce trebuie să dorim, să suferim şi să murim pentru El care atât de mult a suferit pentru noi încât şi-a dat până şi ultima picătură din Sângele Său Sfânt pentru eterna noastră salvare.” (M.C.)

Misterele de Slavă

1. Învierea Domnului Nostru Isus Cristos.

Mt. 28. 5-7.

Îngerul a spus femeilor: „Nu vă temeţi! Ştiu că îl căutaţi pe Isus cel răstignit. Nu este aici, căci a înviat după cum a zis. Veniţi şi vedeţi locul unde a fost pus. Mergeţi în grabă şi spuneţi discipolilor lui: A înviat din morţi”.

„Isus a înviat, Aleluia, Aleluia! Să ne bucurăm în această zi!... Să continuăm bucuroase şi mulţumite în slujba unui aşa Mare Domn. Aleluia, Aleluia!” (M.C.)

2. Înălţarea Domnului Nostru Isus Cristos la cer.

Lc. 24. 50-51; Mc. 16, 20.

„Apoi i-a scos aproape de Betania şi, ridicându-şi mâinile, i-a binecuvântat, iar în timp ce îi binecuvânta, s-a înălţat la cer.

Iar ei au plecat şi au predicat pretutindeni, în timp ce Domnul lucra cu ei şi le întărea cuvântul prin semnele care îi însoţeau.”

„A se pregăti aşa cum se pregăteşte un navigator creştin care înainte să înceapă să navigheze îşi pregăteşte sufletul şi aruncă ancora speranţei sale în Dumnezeul său şi intră în ocean fără să se gândească la pericolul care îl aşteaptă şi aspiră doar la momentul în care vede malul portului al aspiraţiilor sale” „A merge mereu pe căile lui Dumnezeu fără a se separa de legea sa Sfântă, aceasta trebuie să fie toată dorinţa noastră, pentru că asta este ceea ce va dura şi nu altceva.” M.C.

3. Coborârea Duhului Sfânt în sala Cinei de Taină unde erau adunaţi

Apostolii cu Preafânta Fecioară Maria.

Fp. 1, 14; 2, 1-4.

Toţi într-un cuget, stăruiau în rugăciune împreună cu femeile şi cu Maria, mama lui Isus.

Când a sosit ziua Rusaliilor, toţi erau adunaţi împreună în acelaşi loc. Şi, dintr-o dată, s-a iscat din cer un vuiet, ca la venirea unei vijelii puternice, şi a umplut întreaga casă în care stăteau. Atunci le-au apărut nişte limbi ca de foc împărţindu-se şi aşezîndu-se asupra fiecăruia dintre ei. Toţi au fost umpluţi de Duhul Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, după cum Duhul le dădea să vorbească.

„Rugaţi-vă imnul Duhului Sfânt pentru ca Divinul Duh să lumineze înţelegerea mea şi să îmi dea îndemânarea pentru a face voinţa Sfântă a Dumnezeului meu.” M.C.

4. Înălţarea Preasfintei Fecioare Maria cu trupul şi cu sufletul la cer.

Cânt. 2. 10-11, 14.

Ridică-te, iubita mea, frumoasa mea, şi vino! Pentru că, iată, iarna deja a trecut, ploile s-au oprit şi au plecat. Arată-mi chipul tău, lasă-mă să aud vocea ta; pentru că vocea ta este dulce şi chipul tău este frumos.

„Dacă aţi vedea cum a făcut să fie reparat altarul Sfintei Fecioare cu o perdea cu ciucuri aurii, şi pe Ea am împodobit-o cu o mantie frumoasă pentru că, după cum este Patroana Institutului, are acest drept.” M.C.

5. Încoronarea Preasfintei Fecioare Maria ca Regină a cerului şi a pământului.

Ps. 45, 14-15; Ap. 12, 1.

Fiica regelui este strălucitoare, când îşi face intrarea, îmbrăcată în haine brodate cu aur.

În haine strălucitoare e adusă la rege; fecioare formează alaiul ei, prietenele ei sunt aduse la tine.

Şi s-a arătat în cer un semn mare: o Femeie îmbrăcată în soare; ea avea luna sub picioarele ei, iar pe cap o coroană de douăsprezece stele.

„Deja îţi poţi da seama cum va fi aceasta. Totul era bucurie, intrarea sa, dangăne de clopote.” „Şi protejate sub mantia albă a Preasfintei noastre Mame de pe Muntele Carmel,... acolo vom găsi ceea ce niciodată nu vom găsi în creaturile de pe pământ.” M.C.

Sfântul Rozariu- Misterele de bucurie şi de lumină

Madre Camila în rugăciune.

Cu

Reflecţii ale

Madrei Camila a

Sfântului Iosif Rolón

„Veţi pune la loc de cinste pentru a saluta pe Măreaţa Regină a Cerului

prin rugăciunea Sfântului Rozariu” M.C.

Misterele de bucurie

1. În primul mister medităm cum îngerul Gabriel aduce vestea Sf. Fecioare Maria că va naşte pe Isus.

Lc. 1,30-32,38

„Însă îngerul i-a spus: Nu te teme, Marie, pentru că ai aflat har la Dumnezeu. Vei primi în sân şi vei naşte un fiu şi-l vei numi Isus. Acesta va fi mare: va fi numit Fiul Celui Preaînalt şi Domnul Dumnezeu îi va da tronul lui David, tatăl său. Atunci, Maria a spus: Iată, slujitoarea Domnului: fie mie după cuvântul tău”.

„Ce uşurare simte un superior când ştie că la o mică sugestie primeşte răspunsul cu o oarbă promtitudine de judecată, indiferent de cât de dificilă este cerinţa. Oh, frumoasă virtute, dacă toate persoanele consacrate ar cunoaşte-o,  mănăstirile ar fi cerul pe pământ.” M.C.

2. Vizita Sfintei Fecioare Maria la verişoara sa Elisabeta.

Lc.1,39-43.

„În zilele acelea, Maria a pornit şi s-a dus în grabă către ţinutul muntos, într-o cetate a lui Iuda. A intrat în casa lui Zaharia şi a salutat-o pe Elisabeta. Când a auzit Elisabeta salutul Mariei, a tresărit copilul în sânul ei, iar Elisabeta a fost umplută de Duhul Sfânt şi a exclamat cu glas puternic: Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul sânului tău. Şi de unde îmi este dat mie aceasta ca să vină la mine mama Domnului meu?”

„Fiicele sărace ale Sfântului Iosif, nu vor avea o altă aspiraţie decât aceea de a face bine aproapelui, în tot ce solicită caritatea, fără alt interes decât lauda şi gloria Domnului Dumnezeului nostru, şi salvarea sufletelor”. (M.C.)

3. Naşterea Fiului lui Dumnezeu la Betleem într-un grajdi sărac. Lc.2,6-7.

„Dar pe când erau ei acolo, s-au împlinit zilele ca Maria să nască şi l-a născut pe fiul ei, primul născut, l-a înfăşat şi l-a culcat în iesle, pentru că nu era loc de găzduire pentru ei.”

„...în genunchi i-am cerut din iubire, să ne facă pomana de a ne găzdui, ca pe fiice sărace ale Sfântului Iosif”. „Pruncul Divin să se nască în inima ta şi în inimile tuturor fiicelor mele iubite, precum naşterea unui boboc, şi toate înflăcărate de iubire faţă de Isus, Maria şi Iosif, această sfântă casă să fie un adevărat Betleem, în pace şi linişte.” (M.C.)

4. Prezentarea Pruncului Dumnezeiesc în Templu şi purificarea Sfintei Fecioare Maria. Lc. 2.22,25,34-35.

„După ce s-au împlinit zilele purificării lor, după Legea lui Moise, l-au dus la Ierusalim ca să-l ofere Domnului, după cum este scris în Legea Domnului. Şi iată că era la Ierusalim un om cu numele Simeon şi acesta era un om drept şi evlavios care aştepta consolarea lui Israel şi Duhul Sfânt era asupra lui.

Simeon i-a binecuvântat şi i-a spus Mariei, mama lui: Iată, acesta este pus spre căderea şi spre ridicarea multora în Israel şi ca semn care va stârni împotrivire – ca să se dezvăluie gândurile din multe inimi – iar ţie, o sabie îţi va străpunge sufletul.”

„Să vă amintiţi de Sfânta Fecioară şi de Pruncul Isus şi de Sfântul Iosif, Domnul şi Tatăl nostru, de câtă sărăcie au îndurat... Ah, fiice, cât de sărac a fost Regele cerului şi Regina îngerilor şi cât au suferit din iubire pentru noi!” M.C.

5. Pierderea şi regăsirea Copilului Dumnezeu în Templu.

Lc.2,41-47.

„Părinţii lui mergeau în fiecare an la Ierusalim de sărbătoarea Paştelui. Când avea el doisprezece ani, au urcat acolo după obiceiul sărbătorii. După ce s-au împlinit acele zile, pe când se întorceau, copilul Isus a rămas în Ierusalim, dar părinţii lui nu ştiau. Crezând însă că este cu grupul de pelerini, au mers cale de o zi şi-l căutau printre rude şi cunoscuţi. Negăsindu-l, s-au întors la Ierusalim, căutându-l.

După trei zile, l-au găsit în templu, stând în mijlocul învăţătorilor, ascultându-i şi punându-le întrebări.

Toţi cei care îl ascultau se minunau de înţelepciunea şi de răspunsurile lui.”

„Nu vă îngrijoraţi, aveţi un Tată bun, credeţi că el ne va uita? Nu, să aveţi credinţă, deja va veni în ajutorul vostru... Eram nerăbdătoare să aflu de fiicele mele, în aceste zile teribile pe care le trecem; o mamă stă cu gândul la toţi fiii săi.” M.C.

Misterele de Lumină

1. Botezul lui Isus în Râul Iordan

Mt.3.13,16-17

„Atunci a sosit Isus din Galileea la Iordan, la Ioan, ca să fie botezat de el.

După ce a fost botezat, Isus a ieşit îndată din apă. Şi iată că s-au deschis cerurile şi l-a văzut pe Duhul lui Dumnezeu coborându-se ca un porumbel şi venind deasupra lui. Şi iată,un glas din ceruri spunea: Acesta este Fiul meu iubit, în care mi-am găsit mulţumirea.”

„Fiecare creatură are misiunea sa pe care trebuie să o îndeplinească pe pământ şi vai de acela care se face că nu aude vocea lui Dumnezeu.” (M.C.)

2. Isus îşi arată slava la nunta din Cana

In.2.1-5

„În ziua a treia, s-a făcut o nuntă în Cana Galileii şi mama lui Isus era acolo. A fost invitat la nuntă şi Isus cu discipolii lui. Întrucât se terminase vinul, mama lui Isus i-a zis: Nu mai au vin. Dar Isus i-a spus: Ce ne priveşte pe mine şi pe tine, femeie; încă nu a venit ceasul meu. Mama lui Isus a spus slujitorilor: Faceţi tot ce vă va spune.”

„Nu vă temeţi, chiar dacă încercările sunt mari, de asemenea este adevărat că şi harul este mare pentru a rezista. Să nu crezi că eu sunt o femeie care se îneacă cu un pahar cu apă. Nu, Dumnezeu, Domnul nostru este puternic” (M.C.)

3. Vestirea Împărăţiei lui Dumnezeu şi chemarea la convertire.

Mc.1, 14-15.

„Isus a venit în Galileea, predicând evanghelia lui Dumnezeu şi spunând: S-a împlinit timpul şi împărăţia lui Dumnezeu este aproape! Convertiţi-vă şi credeţi în evanghelie”.

„Având în vedere timpul şi lucrurile care se întâmplă, înflăcărată trebuie să fie ardoarea care învăluie şi consumă până la pulverizare pe toţi cei care am fost hrăniţi cu binecuvântări din partea Milostivirii nemărginite ale lui Dumnezeu”. (M.C.)

4. Schimbarea lui Isus la Faţă pe muntele Tabor.

Mt. 17, 1-3, 5.

„După şase zile, Isus l-a luat pe Petru, pe Iacob şi pe Ioan, fratele lui, i-a dus deoparte pe un munte înalt şi i s-a schimbat înfăţişarea înaintea lor: faţa lui strălucea ca soarele şi hainele lui au devenit albe ca lumina. Şi iată că le-au apărut Moise şi Ilie, care voorbeau cu Isus. Pe când mai vorbea încă, i-a învăluit un nor luminos şi iată un glas din nor spunea: Acesta este Fiul meu iubit în care este mulţumirea mea; ascultaţi de el!”.

„Priviţi la cer, suferinţa este scurtă pentru o eternitate de fericire. Înainte, deci, şi nu vă lăsaţi atraşi de laşitate.”

„După atât de multe haruri, să primim deci cu calm acele încercări pe care Domnul ni le trimite, indiferent de cât de dure ni se par”. M.C.

5. Instituirea Sfintei Euharistii.

In. 13,1; Mt. 26,26-29.

„Ştiind Isus că îi venise ceasul să treacă din lumea aceasta la Tatăl, iubindu-i pe ai săi care erau în lume, i-a iubit până la sfârşit”. „Şi, în timp ce mâncau, Isus a luat pâinea, a binecuvântat-o, a frânt-o, a dat-o discipolilor şi le-a spus: Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul meu. Apoi, luând potirul, după ce a mulţumit, le-a dat lor, spunând: Beţi din acesta toţi, căci acesta este sângele meu, al alianţei, care se varsă pentru mulţi spre iertarea păcatelor”.

„Priviţi că pentru a ne consola doreşte să rămână în acest micuţ oratoriu pentru că doreşte să fie consolat de sărăcuţele sale cu multă evlavie şi spirit de caritate”. „Să ardă lampa acestor inimi, ca torţele  aprinse, în faţa lui Isus din Presfântul Sacrament, pentru a aduce mulţumire Domnului, Tatălui ceresc şi Dumnezeul tuturor consolărilor pentru atâtea şi atât de mari haruri primite de la infinita sa bunătate şi Milostivire. Aşa să fie”. (M.C.)

 

Rugăciune pentru implorare de haruri prin mijlocirea slujitoarei lui Dumnezeu Camila a Sf. Iosif Rolon

Tel: 0233741187

Preasfântă Treime, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, noi te adorǎm şi îţi mulţumim pentru virtuţile alese de credinţă, nădejde şi dragoste pe care le-ai aprins în inima slujitoarei tale credincioase Camila a Sfântului Iosif, Rolón, pentru ca prin mijlocirea ei multe suflete sǎ fie păzite de cel rău şi să fie îndreptate pe calea sfinţeniei.

Te rugăm să ne dai harul ... pe care  ţi-l cerem cu înflǎcǎrare şi smerenie, pentru mai marea slava Ta, spre binele nostru sufletesc şi spre cinstirea aici pe pământ a Slujitoarei tale credincioase. Amin. 
3 Slavă Tatălui

Cu aprobare bisericească

Pentru haruri primite prin mijlocirea Madrei Camila vă rugăm să ne scrieţi la adresa:

Surorile Sărace ale Sf. Iosif

Roman, Str. Vasile Lupu, Nr. 12A

611069, Neamţ

Email: surorilesaracesf.iosif@yahoo.com.ar

Ce este timpul de misiune?

“Unde doi sau trei se adună în numele meu, sunt prezent şi eu în mijlocul lor” (Mt. 18,20)

Prin misiune se înţelege acel efort însoţit de iubire pe care Biserica întreagă (orice botezat) o face pentru a duce anunţul Evangheliei la toţi oamenii.

Obiectivul Misiunii: este să-L cunoaştem şi să-L iubim pe Isus Cristos, deci se înţelege că nu este de ajuns să se transmită informaţii. Aceste informaţii, acest anunţ are ca centru pe Cineva pe care eu îl cunosc şi îl  iubesc profund şi de aceea mă interesează ca şi ceilalţi să-L cunoască şi să-L iubească. Aşa, credinţa pe care eu o am se întăreşte dăruind-o şi împărtăşind-o cu ceilalţi.

Sunt chemat...Eşti chemat... Suntem chemaţi...

Fiecare este chemat să fie misionar, martor al lui Dumnezeu:

-fiecare dintre noi am cunoscut  şi continuăm să-L cunoaştem pe Dumnezeu (este darul primit la Botez)!

-fiecare dintre noi învăţăm să-L iubim şi să-L mărturisim pe Dumnezeu, fiind martorii lui

Dificultăţi ... şi pasiune...

Câteodată, mulţi dintre noi se gândesc: „Şi ce pot eu să vorbesc altora despre Dumnezeu şi opera sa în mine dacă cunosc foarte puţin şi sunt foarte tânăr sau foarte bătrân, ba mai mult nici nu ştiu să vorbesc?” Acelaşi lucru i se întâmpla lui Ieremia (Ier. 1,4-9). Dumnezeu nu cere niciodată ceva mai înainte ca El însuşi să ne dea capacitatea de a o face. El are încredere în noi şi ştie că suntem capabili de a fi martorii săi. Numai că noi trebuie să avem încredere în El şi să ne dedicăm cu entuziasm, să-l cunoaştem din ce în ce mai mult. Făcând aşa va ţâşni din profundul nostru acea fiinţă plină de pasiune, pentru ca Isus să fie cunoscut şi iubit. Petru ne este martor de acest lucru extraordinar: „Noi nu putem să nu vorbim despre ce am văzut şi am auzit.” (Fap. 4,15).

Surorile Sarace ale Sf. Iosif: Site/ul oficial al Congregatiei

Site/ul oficial al Congregatiei:
http://www.camilarolon.com.ar/

Campus Misionar pentru familii in Sagna

Puteti accesa la adresa urmatoare pentru a viziona o prezentare generala a misiunii desfasurata in Sagna in anul 2011:
http://www.youtube.com/watch?v=p5AiC9NiLQc&noredirect=1

si

http://www.youtube.com/watch?v=-WKbk-_Ju9I&feature=related

GRUPUL "SAMUEL"

Introducere

A) Pentru cine este „Grupul Samuel”?

1.Pentru băieţii şi fetele care nu sunt orientaţi către o opţiune de viaţă.  

Este pentru persoanele care sunt încă indecise, dar doritoare de a face un drum de căutare, sau care încep să dorească să descopere visul pe care Dumnezeu îl are pentru ei. Pentru acei tineri care doresc să maturizeze în mod serios un proiect de viaţă  creştină.

2. Pentru băieţii şi fetele deschişi la 360 de grade la voinţa lui Dumnezeu. Este o altă caracteristică importantă a Proiectului Samuel. Acesta presupune opţiunea unei angajări definitive totale pentru Dumnezeu, sau o alegere pentru căsătorie, dar ca o angajare pentru Împărăţia lui Dumnezeu.

Propuneri

La aceşti tineri le propunem un lucru serios pe o perioadă de 6 luni într-o căutare a Proiectului lui Dumnezeu cu privire la propria viaţă.

Vom încerca să continuăm să citim semnele pe care Dumnezeu le pune pe drumul nostru pentru a răspunde la misiunea ce el ne-a pregătit-o.

B) Finalitatea acestei experienţe

1.Întrebarea

Este necesar să ne întrebăm: Ce căutăm prin această experienţă spirituală?

Trebuie să căutăm voinţa lui Dumnezeu cu privire la viaţa noastră. Această căutare trebuie să fie făcută în faţa lui Isus, în rugăciune.

Ne putem întreba: La ce lucru nu trebuie să ne aşteptăm de la această experienţă?

Nu ajunge doar dorinţa de a învăţa să mă rog şi nici aceea de a găsi o soluţie uşoară şi autoritară pentru toate dubiile tale.

Noi ne aşteptăm ca „harul lui Dumnezeu să ne înveţe o metodă pentru a orienta libertatea noastră înspre realizarea proiectului lui Dumnezeu pentru lume, în acea parte care îmi corespunde”, în aşa fel încât la sfârşitul întâlnirilor să pot ieşi cu o angajare concretă, măcar temporară (de a duce o viaţă spirituală mai serioasă, de voluntariat, o angajare misionară, într-o stare de viaţă consacrată etc.)”

2.Mijloace  necesare

Discernământul spiritual este instrumentul pentru a cunoaşte Voinţa lui Dumnezeu cu privire la propria viaţă.

* este un exerciţiu atent de ascultare a Duhului lui Dumnezeu care vorbeşte în istoria mea

* este ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu nescris: acest Cuvânt fiecare trebuie să-l caute pentru sine, cu umilinţă in inimă.

* acest Cuvânt este un ansamblu de intuiţii care exige răbdare şi purificare progresivă.

* este necesar de a se decide să intre în dinamismul discernământului spiritual.

3.Situaţii de  asumat

Este necesar de a se pune în „situaţia de a discerne”, asta înseamnă a asuma cele trei elemente care îl caracterizează: Purificarea, meditaţia (Lectio), cercetarea.

1. Purificarea: este nevoie de a căuta „să se îndepărteze de toate păcatele personale actuale, de toată înclinaţia greşită, de orice efect narcisist (admiraţie şi dragoste exagerată faţă de propria persoană fizică) sau egoist faţă de toate iluziile şi de toate aşteptările false. Discernământul spiritual făcut zilnic, este de fapt împiedicat de toate păcatele care ne apasă, de înclinaţiile greşite care ne vin împotrivă, de efectele egoiste care ne închid, de diferite forme lumeşti care ne dezorientează, de iluzii şi false aşteptări care ne fac să percepem miraje”.
2. Meditaţia (Lectio): este meditaţia şi contemplaţia îndelungată a proiectului lui Dumnezeu cu privire la istoria omului, după cum ne-a fost transmis de Revelaţie şi se află în Sfânta Scriptură. La Lectio Divina ne face să intrăm în lumea lui Dumnezeu, în proiectele sale, în inima şi în dorinţele sale, punându-ne în relaţie cu misterul lui Dumnezeu, cu atitudinile lui Cristos care apar în Evanghelie. Puţin câte puţin vom deveni sensibili la proiectul nostru, la ceea ce noi suntem chemaţi, în mod creativ, să realizăm.
3. Cercetarea: Aici discernământul devine reflecţie asupra persoanei însăşi. Reflecţie asupra vieţii mele interioare. Din ansamblul lucrurilor spuse, pot citi în mod gradual înclinaţiile cele mai profunde ale autenticităţii mele, „văzându-mă în mod autentic în faţa lui Dumnezeu”.

4. Şapte reguli

pentru a preciza drumul

1. Să trăiesc momentul întâlnirii ca pe un timp de linişte profundă şi de reculegere pentru a nu mă distrage pe mine şi pe ceilalţi, ci să ne ajutăm reciproc prin exemplu.
2. Să am dorinţa de a creşte pe parcursul anului în a exercita rugăciunea; să decid cu propriul însoţitor o regulă de rugăciune zilnică.
3. Să diminuez folosirea televizorului şi a calculatorului, pentru a avea mai mult timp pentru rugăciune şi pentru a fi mai puţin distrat.
4. Să alung toate formele de nelinişte sau de anxietate, înainte de a lua o decizie.
5. Să aştept posibilele dificultăţi, dubii care se vor ivi, cum ar fii: („ şi, pentru ce servesc toate acestea?”, „ce caut eu în Grupul Samuel?” sau, „nu este pentru mine”! „toţi sunt mai buni decât mine!”etc.…)
6. Să accept şi să mă implic în a lucra lunar cele propuse înainte de sfârşitul fiecărei întâlniri.
7. Să mă întâlnesc  o dată pe lună cu propriul însoţitor.

5. Scrisoarea beneficiilor, roadelor

În scrisoare se va comunica în mod oficial propria alegere simbolică.

6. „Opţiunea simbolică”

Ca o anticipare a opţiunii definitive.

Opţiunea simbolică se naşte precum o anticipare a unei opţiuni definitive. Nu lipseşte de a fi o opţiune glorioasă. Este suficient să indice dorinţa de a asuma o angajare care arată că opţiunea mea este puternică, este o ieşire din mediocritate.

7. Opţiune de viaţă

Se face doar o dată în viaţă, este un lucru extraordinar. Opţiunea vieţii este îndrumată către viitor, este o anticipare a viitorului.

Pentru mai multe informaţii aşteptăm să ne scrieţi pe adresa:  surorilesaracesf.iosif@yahoo.com.ar
sau la tel: 0233741187

Concurs: "Ieslea cea mai originală"

Părintele Paroh, împreună cu Surorile responsabile de cateheza copiilor şi adolescenţilor le-au propus acestora , pentru al-II-lea an consecutiv, concursul: "IESLEA CEA MAI ORIGINALĂ" .  La realizarea ieslei trebuia să participe întreaga familie, căci suntem în anul pastoral dedicat familiei, iar în propria familie se învaţă să-i pregătim un loc lui Isus în inima noastră. Fie ca Ieslea construită de fiecare familie să fie un loc de întâlnire în rugăciune a membrilor acesteia şi chiar a prietenilor lor.

Ieslea cea mai originală a fost premiată, dar nu premiul are valoare în sine ci realizarea acesteia în propria familie, unind membrii ei pentru un ţel valoros: să pregătească un loc lui Isus în inimile lor.

Felicitări tuturor participanţilor, căci fiecare a fost premiat cu ceva din partea Părintelui Paroh!

Sceneta de Crăciun în Parohia Inima Neprihănită a Mariei

Surorile responsabile de cateheza copiilor şi adolescenţilor, Sr. Cristina şi Sr. Lucia, au încurajat şi însoţit micii artişti în a dramatiza NAŞTEREA LUI ISUS. După multe sacrificii, adevăraţii artişti au prezentat în mod simplu, dar profund, acest eveniment important al credinţei noastre.

Să le mulţumim tuturor celor care ne-au dăruit aceste momente de neuitat, dar care sperăm să ne ajute să fim din ce în ce mai mult în comuniune cu Dumnezeu.

UN AN BINECUVANTAT TUTUROR!