duminică, 30 august 2020

Sfântul Rozariu -mistere de bucurie

 


Sfântul Rozariu cu texte ale Madrei Camila

„Veţi pune la loc de cinste pentru a saluta pe Măreaţa Regină a Cerului prin rugăciunea Sfântului Rozariu”

 

Misterele de bucurie

 

1. În primul mister medităm cum îngerul Gabriel aduce vestea Sf. Fecioare Maria că va naşte pe Isus.

Lc. 1,30-32,38

„Însă îngerul i-a spus: Nu te teme, Marie, pentru că ai aflat har la Dumnezeu. Vei primi în sân şi vei naşte un fiu şi-l vei numi Isus. Acesta va fi mare: va fi numit Fiul Celui Preaînalt şi Domnul Dumnezeu îi va da tronul lui David, tatăl său. Atunci, Maria a spus: Iată, slujitoarea Domnului: fie mie după cuvântul tău”.

 

„Ce uşurare simte un superior când ştie că la o mică sugestie primeşte răspunsul cu o oarbă promtitudine de judecată, indiferent de cât de dificilă este cerinţa. Oh, frumoasă virtute, dacă toate persoanele consacrate ar cunoaşte-o,  mănăstirile ar fi cerul pe pământ.” M.C.

 

2. Vizita Sfintei Fecioare Maria la verişoara sa Elisabeta.

Lc.1,39-43.

„În zilele acelea, Maria a pornit şi s-a dus în grabă către ţinutul muntos, într-o cetate a lui Iuda. A intrat în casa lui Zaharia şi a salutat-o pe Elisabeta. Când a auzit Elisabeta salutul Mariei, a tresărit copilul în sânul ei, iar Elisabeta a fost umplută de Duhul Sfânt şi a exclamat cu glas puternic: Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul sânului tău. Şi de unde îmi este dat mie aceasta ca să vină la mine mama Domnului meu?”

 

„Ficele sărace ale Sfântului Iosif, nu vor avea o altă aspiraţie decât aceea de a face bine aproapelui, în tot ce solicită caritatea, fără alt interes decât lauda şi gloria Domnului Dumnezeului nostru, şi salvarea sufletelor”. (M.C.)

 

3. Naşterea Fiului lui Dumnezeu la Betleem într-un grajdi sărac. Lc.2,6-7.

„Dar pe când erau ei acolo, s-au împlinit zilele ca Maria să nască şi l-a născut pe fiul ei, primul născut, l-a înfăşat şi l-a culcat în iesle, pentru că nu era loc de găzduire pentru ei.”

 

„...în genunchi i-am cerut din iubire, să ne facă pomana de a ne găzdui, ca pe fiice sărace ale Sfântului Iosif”. „Pruncul Divin să se nască în inima ta şi în inimile tuturor fiicelor mele iubite, precum naşterea unui boboc, şi toate înflăcărate de iubire faţă de Isus, Maria şi Iosif, această sfântă casă să fie un adevărat Betleem, în pace şi linişte.” (M.C.)

 

4. Prezentarea Pruncului Dumnezeiesc în Templu şi purificarea Sfintei Fecioare Maria. Lc. 2.22,25,34-35.

„După ce s-au împlinit zilele purificării lor, după Legea lui Moise, l-au dus la Ierusalim ca să-l ofere Domnului, după cum este scris în Legea Domnului. Şi iată că era la Ierusalim un om cu numele Simeon şi acesta era un om drept şi evlavios care aştepta consolarea lui Israel şi Duhul Sfânt era asupra lui.

Simeon i-a binecuvântat şi i-a spus Mariei, mama lui: Iată, acesta este pus spre căderea şi spre ridicarea multora în Israel şi ca semn care va stârni împotrivire – ca să se dezvăluie gândurile din multe inimi – iar ţie, o sabie îţi va străpunge sufletul.”

 

„Să vă amintiţi de Sfânta Fecioară şi de Pruncul Isus şi de Sfântul Iosif, Domnul şi Tatăl nostru, de câtă sărăcie au îndurat... Ah, fiice, cât de sărac a fost Regele cerului şi Regina îngerilor şi cât au suferit din iubire pentru noi!” M.C.

 

5. Pierderea şi regăsirea Copilului Dumnezeu în Templu.

Lc.2,41-47.

„Părinţii lui mergeau în fiecare an la Ierusalim de sărbătoarea Paştelui. Când avea el doisprezece ani, au urcat acolo după obiceiul sărbătorii. După ce s-au împlinit acele zile, pe când se întorceau, copilul Isus a rămas în Ierusalim, dar părinţii lui nu ştiau. Crezând însă că este cu grupul de pelerini, au mers cale de o zi şi-l căutau printre rude şi cunoscuţi. Negăsindu-l, s-au întors la Ierusalim, căutându-l.

După trei zile, l-au găsit în templu, stând în mijlocul învăţătorilor, ascultându-i şi punându-le întrebări.

Toţi cei care îl ascultau se minunau de înţelepciunea şi de răspunsurile lui.”

 

„Nu vă îngrijoraţi, aveţi un Tată bun, credeţi că el ne va uita? Nu, să aveţi credinţă, deja va veni în ajutorul vostru... Eram nerăbdătoare să aflu de fiicele mele, în aceste zile teribile pe care le trecem; o mamă stă cu gândul la toţi fiii săi.” M.C.