Misiune Mirceşti 2013

FAMILIA - MARTURISITOAREA CREDINŢEI

28 iulie-4 august

                     Timpul de misiune este organizat de Surorile Sărace ale Sf. Iosif  de pe data de 28 iulie până pe data de 4 august, în colaborare cu Congregaţia Compania Maicii Domnului şi grupul misionar de tineri "Sf. Iosif". Cu ajutorul Domnului vom realiza acest timp de misiune, al II-lea an consecutiv, la Mirceşti, parohia "Adormirea Maicii Domnului" . Pe data de 28 iulie la ora 9.00 va avea loc Sfânta Liturghie de deschidere a misiunii, dar în acelaşi timp şi de trimitere în misiune a persoanelor care se angajeaza să-l anunţe pe Cristos în numele Bisericii şi al parohiei locale. Sfânta Liturghie de deschidere va fi prezidată de către Părintele Sescu Florin, responsabil de Centrul Diecezan Misionar.

Pe parcursul săptămânii vom realiza diferite activităţi: momente de rugăciune, de vizită în familie pentru a ne ruga împreună, de catheză, de activităţi recrative şi toate acestea pentru ca Isus să crească în inima fiecărei persoane.

Avem mare nevoie de rugăciunea dumneavoastră pentru ca Domnul, prin intermediul nostru, să poată să ajungă la profunzimea  inimii fiecărui creştin, căci avem nevoie în continuu de o reînnoire spirituală şi de o întărire a credinţei în Cristos.

Sfântul Părinte Francisc, în mesajul adresat tinerilor cu ocazia ZMT Rio de Janeiro, spune următoarele:

"Isus i-a trimis pe ucenicii săi în misiune cu acest mandat: “Mergeţi în toată lumea şi predicaţi evanghelia la toată făptura. Cine va crede şi va fi botezat se va mântui” (Mc 16,15-16). A evangheliza înseamnă a duce altora Vestea Bună a mântuirii şi această Veste Bună este o persoană: Isus Cristos. Când îl întâlnesc, când descopăr până la ce punct sunt iubit de Dumnezeu şi mântuit de El, se naşte în mine nu numai dorinţa, ci necesitatea de a-l face cunoscut altora. La începutul Evangheliei lui Ioan îl vedem pe Andrei care, după ce l-a întâlnit pe Isus, se grăbeşte să-l conducă la El pe fratele său Simon (cf. 1,40-42). Evanghelizarea porneşte mereu de la întâlnirea cu Domnul Isus: cine s-a apropiat de El şi a experimentat iubirea sa vrea imediat să împărtăşească frumuseţea acestei întâlniri şi bucuria care se naşte din această prietenie. Cu cât îl cunoaştem mai mult pe Cristos, cu atât dorim mai mult să-l vestim. Cu cât vorbim mai mult cu El, cu atât dorim mai mult să vorbim despre El. Cu cât suntem mai mult cuceriţi de el, cu atât dorim mai mult să-i conducem pe ceilalţi la El... Dragi tineri, lăsaţi-vă conduşi de forţa iubirii lui Dumnezeu, lăsaţi ca această iubire să învingă tendinţa de a se închide în propria lume, în propriile probleme, în propriile obişnuinţe; să aveţi curajul de “a pleca” din voi înşivă pentru “a merge” spre ceilalţi şi a-i conduce la întâlnirea cu Dumnezeu."

PREASFÂNTA FECIOARĂ MARIA DE PE MUNTELE CARMEL

S C A P U L A R U L

I. NATURA ŞI CARACTERUL

Scapularul este, în esenţă, o haină. Cine o primeşte este, în virtutea angajamentului, asociat mai mult sau mai puţin intim Ordinului Carmelului ⁷. Scapularul sau mica haină este tocmai haina în miniatură a acestui Ordin care, pentru a trăi în ascultare faţă de Isus Cristos ⁸, a ales experienţa spirituală de familiaritate ⁹ cu Maria soră, mamă şi model.

Simbolismul biblic

Deja în Vechiul Testament, haina – şi în special mantia – era simbolul binefacerilor divine, al protecţiei de sus, al puterii acordate unui trimis al lui Dumnezeu.

Haina specială a lui Iosif a fost simbolul predilecţiei (cf. Gen 37,3); mantia lui Ionatan dăruită lui David, un simbol de prietenie (1Sam 18,4). În Isaia citim: Eu mă bucur din plin în Domnul, sufletul meu tresaltă în Dumnezeul meu, pentru că m-a îmbrăcat cu haina mântuirii, m-a acoperit cu mantia dreptăţii (61,10). Când profetul Ilie a fost ridicat de pe pământ, mantia sa a căzut pe discipolul său Eliseu, transmiţându-i spiritul învăţătorului (cf. 2Rg 2,14).

În Noul Testament, până şi marginile mantiei lui Isus, atinse cu credinţă, comunică puterea sa benefică (cf Mc 5,25). Sf. Paul prezintă de mai multe ori viaţa în Cristos ca pe o îmbrăcare cu Isus (Rom 13,14; Gal 3,27); a te îmbrăca cu sentimentele lui Isus, adică viaţa trăită în har a creştinului, este descrisă cu imaginea hainelor.

Haina religioasă simbolizează urmarea lui Cristos într-un mod deosebit. Scapularul este o parte din această haină şi simbol al ei în acelaşi timp.

În Sfânta Treime cu Cristos

Maria, cea binecuvântata între femei, este capodopera Sfintei Treimi care şi-a făcut-o părtaşă la lucrarea de mântuire ridicând în Ea feminitatea la gradul cel mai înalt, ca icoană a gingăşiei şi voinţei sale mântuitoare ¹¹. Maria este Sfânta Fecioară în care totul se leagă de Cristos şi totul depinde de el; pentru El, Dumnezeu Tatăl, a ales-o, din toată veşnicia, ca Mamă în întregime sfântă şi a înzestrat-o cu darurile Duhului Sfânt, neatribuite nimănui altcuiva¹². Maria este pentru întreaga Biserica modelul de laudă a gloriei Sfintei Treimi, ce suntem chemaţi să fim cu toţii.

Scapularul este simbolul şi recunoaşterea filială plină de gratitudine a misiunii pe care Sfânta Treime a dorit s-o încredinţeze Mariei în istoria mântuirii, mister de milostivire (1Tim 3:16). Pe buzele Mariei au fost puse aceste cuvinte într-adevăr semnificative: Îţi aduc un Scapular ca zălog al binecuvântării şi iubirii mele şi, în acelaşi timp, ca un semn al misterului care se va împlini in tine. Vin pentru a desăvârşi îmbrăcarea ta în Isus Cristos (Gal 3,27) pentru ca tu să fii înrădăcinată în El (Col 2,7) cale împărătească, în profunzimea abisului, cu Tatăl şi cu Duhul iubirii .

Să ne încredinţăm cu mare încredere Mamei noastre Cereşti, căci ea mijloceşte pentru noi harurile de care avem mai multă nevoie.

Preasfânta Fecioară Maria de pe Muntele Carmel

-->

Biserica, în pelerinajul său de credinţă, îşi găseşte cel mai bun model al său în Sfânta Fecioară. Caracterul exemplar al sfintei Fecioare… îi face pe credincioşi să se asemene Mamei pentru a se asemăna mai bine Fiului. Totodată îi conduce la celebrarea misterelor lui Cristos cu aceleaşi sentimente şi atitudini cu care Fecioara a fost alături de Fiul său în naştere şi în epifanie, în moarte şi în înviere. Îi îndeamnă să păstreze cu grijă cuvântul lui Dumnezeu şi să-l mediteze cu iubire; să-l laude pe Dumnezeu jubilând şi să-i mulţumească cu bucurie, să servească cu fidelitate lui Dumnezeu şi fraţilor şi să-şi ofere pentru ei cu generozitate chiar şi viaţa; să se roage Domnului cu perseverenţă şi să-l implore cu încredere; să fie milostivi şi smeriţi; să respecte legea Domnului şi să-i îndeplinească voinţa; să-l iubească pe Dumnezeu în toate şi peste toate; să vegheze în aşteptarea Domnului care vine.

Carmelul a urmat această cale, propunând membrilor săi să devină precum Maria, pentru a se putea stabili în intimitatea divină urmând exemplul ei. Cele trei trepte ale acestei asceze pe Muntele Carmel sunt: imitaţiunea, uniunea, asemănarea cu Maria.