Invitatie

Dragi prieteni,
Laudat sa fie Isus, Maria si Iosif!

Astazi se implinesc 99 ani de cand Madre Camila a trecut la cele vesnice. Cu aceasta ocazie va invit sa o invocam pentru a mijloci de la Dumnezeu harurile de care avem mai multa nevoie prin rugaciunea specifica:
http://surorilesaracesfiosif.blogspot.com/2012/01/rugaciune-pentru-imlplorare-de-haruri.html

In comuniune de rugaciune, continuam uniti in Cristos!

TESTAMENTUL SPIRITUAL

 AL MAICII NOASTRE FONDATOARE CAMILA A SFÂNTULUI IOSIF ROLON

În numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh. Aşa să fie. Să fie pentru totdeauna adorată Preasfânta Treime şi Sacra umanitate a Domnului Nostru Isus Cristos, prezentă realmente în Preasfântul Sacrament al Altarului. Să fie binecuvântată puritatea Preafericitei Fecioare Maria; lăudaţi să fie Sfântul Iosif, Sfânta Tereza şi toţi Sfinţii şi Îngerii Curţii cereşti.

Eu, Sora Camila a Sfântului Iosif Rolon, originară din satul San Isidro (Sfântul Isidor, provincia Buenos Aires), născută pe 18 iuie 1842 şi botezată în credinţa catolică, apostolică romană, fiica legitimă a domnului Eusebiu Rolon şi a doamnei Maria Gutierrez, de la care nu am moştenit bunuri materiale, din întâmplare, ci mai ales un nume ireproşabil şi bogăţiile spirituale ale educaţiei religioase: nedemnă Slujitoare a lui Isus Cristos Domnul Nostru, cu al cărui har divin şi prin ale cărui inspiraţii am fondat Congregaţia Surorilor Sărace Bonaerense ale Sfântului Iosif, în care am făcut voturile perpetue de sărăcie, ascultare şi castitate; după ce am cerut în mod umil iertare pentru slăbiciunile mele lui Dumnezeu, Superiorilor mei şi Surorilor , şi după ce am mulţumit lui Isus pentru infinitele sale milostiviri, le rog cu căldură pe iubitele mele fiice în credinţă  să fie totdeauna exacte în observarea Sfintelor Constituţii şi să păstreze cu fidelitate spiritul Institutului meu, să nu se îndepărteze pentru nici un motiv de scopul pentru care s-a fondat, adică: sfinţenia membrilor săi şi binele spiritual şi trupesc al aproapelui, practicat cu o dezinteresată caritate creştină; pe lângă aceasta le cer lor să fie exemplare în ascultarea faţă de autorităţile Sfintei Mame Biserici, după cum şi în executarea tutror şi fiecăreia în parte dintre legi, prescrieri şi decrete disciplinare şi a rubricilor sale liturgice; mai vreau încă să profeseze o profundă şi totală supunere, adeziune şi reverenţă faţă de Sfântul Părinte, vicarul lui Cristos pe pământ, pentru că  unde este Petru acolo este adevărata Biserică. Le recomand să fie foarte devotate faţă de Preasfântul Sacrament, procurând decorul major posibil în celebrări euharistice şi profesând totdeauna o călduroasă şi constantă iubire faţă de Preasfânta Fecioară de pe Muntele Carmel, Mama şi Doamna Congregaţiei, şi faţă de Sfântul Patriarh Sfântul Iosif, patronul şi protectorul ei.

Solicit fiicelor mele să nu renunţe niciodată să folosească multă răbdare, blândeţe şi caritate cu toţi în particular cu săracii bolnavi nevoiaşi, bătrâni şi copii abandonaţi, care sunt membri preaiubiţi ai Corpului mistic al lui Isus Cristos; totuşi le atrag atenţia şi le cer să aibă prezente că , dacă înţelegerea şi caritatea sunt virtuţi mult lăudabile, cu atât mai mult sunt astfel când se exersează cu membrii aceleiaşi familii religioase; pentru aceasta le recomand mai presus de toate afecţiunea reciprocă, uniunea şi armonia între Surori şi docilitatea faţă de propriile Superioare.

Pentru că am trăit în rănile iubitoare ale lui Isus Răstignit şi prin harul său, abandonată în întregime voinţei lui Dumnezeu şi îmbrăţişând Sfântul Lemn al Crucii, vreau de asemenea să mor răstignită pe El, liberă de orice lipire faţă de creaturi, pentru a putea spune cu adevărat: Doar Dumnezeu ajunge, şi pentru a putea uni Comunitatea Surorilor Sfântului Iosif, unită în credinţă, speranţă şi caritate, la preţiosul tezaur al sfintei sărăcii evanghelice, tezaur de nemăsurat,  prin intermediul căruia, respingând spiritul lăcomiei lumeşti, să obţină a pătrunde în vasta întindere a Providenţei Divine şi, renunţând la orice proprietate pământească, vor atinge uşor bunurile eterne ale Cerului.”

SORA CAMILA A SFÂNTULUI IOSIF ROLON

Roma, 27 noiembrie  1912

Trienium Camilian

 În Anul Marian, dedicat Preasfintei Fecioare de pe Muntele Carmel (iulie 2011 - iulie 2012), vă invităm să ne unim în rugăciune:

Rugăciune către Preasfânta Fecioară Maria de pe Muntele Carmel pentru ANUL MARIAN

 Doamne Isuse, te adorăm şi te binecuvântăm pentru că ne-ai dăruit-o pe Mama ta spre a fi  Mama noastră, vrem să fim mereu iubitori si devotaţi acestei Frumoase Doamne cu mantie albă, Reginei Paradisului, Fecioarei Neprihănite de pe Muntele Carmel.

 Urmând exemplul Maicii Camila dorim să o iubim cu inima unor fii adevăraţi, deoarece noi ştim că ea va fi cu noi o adevărată Mamă şi va fi protecţia noastră iubitoare pe tot parcursul vieţii noastre.

 Astăzi, noi o numim: Măreaţa Mamă de Dumnezeu, „Morenita” de pe Muntele Carmel, adevărată Mamă Întemeietoarea umilei familii Iosefine, patroană sublimă ... este  Preasfânta Fecioară Maria de pe Muntele Carmel sub a cărei protecţie trăim, şi aşa de  evident ne protejează.

 Vrem să punem sub mantia Sa pe fiecare dintre pastorii noştri, pentru ca ei să fie apostoli adevăraţi după  inima ta şi să ofere viaţa lor în slujirea ta, fiind oameni de credinţă, de umilinţă, de dialog şi de ascultare.

 De asemenea, dorim să punem sub mantia Sa, Ţara noastră , pentru ca noi să lucrăm toţi cu iubire spre a îndeplini toate obligaţiile şi îndatoririle noastre şi Domnul va fi puterea noastră.

Vrem să căutăm remediu pentru bolile noastre în Preasfântul Sacrament şi în Isus şi cu Isus nimic nu ne va lipsi.

 Rămânem, Doamne,  încrezători  sub  mantia pură şi albă a Mamei  noastre  dragi şi îi mulţumim Domnului, Tatăl Ceresc şi Dumnezeul a toată mângâierea pentru multele haruri primite de la bunătatea şi mila Sa infinită.

 Aşa să fie.

 Frumoasa Doamnă cu mantie albă! Neprihănită Fecioară de pe Muntele Carmel!

Roagă-te pentru noi!

-          Rugăciune realizată cu texte de Maica Camila

VISUL LUI DUMNEZEU - dramatizare - din viaţa Venerabilei Camila Rolon

Nava se apropie de Port

„Bucură/te, slujitoare bună şi fidelă” 

 http://www.camilarolon.com.ar/message/welcome-winmedia.htm

         Cortina.

         La inspiraţia Duhului Sfânt, Camila Rolon descoperă destul de curând sensul vieţii sale şi proiectul lui Dumnezeu pentru ea. Cu o mare sensibilitate captează una din marile probleme existente în Biserică şi în societatea timpului: sărăcia morală şi materială al celui neajutorat  într-un aspect cvadruple: orfanul, femeia, bătrânul, şi săracul.

Multe comunităţi işi desfăşoară activitatea deja în acest aspect, dar fiind în Parohia „Exaltacion de la Cruz”, Camila vede marea nevoie de la ţară şi pe aceste sate le alege ca scenariu pentru viitoarea sa fondare.

Proiectul este clar acum: fondarea unei congregaţii religioase care să se dedice orfelinatelor şi spitalelor, în special în mediul rural.

Personaje: Azurmendi

                 Camila

                  Aneiros

                  Parintele George

     

Cortina.

În Biserica din Lujan, aproape de parohia „Înălţarea Sf. Cruci”, se instalase Lazariştii, oameni cu multă credinţă, din iniţiativa monseniorului Aneiros.

Nu îşi desfăşurau activitatea doar în mediul rural abandonat spiritual, ci penetrau până în mijlocul băştinaşilor,  fără a se lăsa copleşiţi de dificultăţi şi dezamăgiri.

Lazariştii se bucurau de un prestigiu meritat între catolicii din Buenos Aires. Unul dintre aceşti Lazariştii din Lujan era Părintele Emilio George cu excepţionale valori spirituale şi morale.

Azur.- Camila, cunoşti pe Părintele George?

Cam.- Nu, Părinte Azurmendi. Am auzit vorbindu-se de el. Îl ştiu din fotografii, evlavios şi simplu.

Azur.- Da şi pe lângă asta este mare cunoscător al lucrurilor ecleziastice, de aceea m-am gândit că…

Cam.-  Părinte, ce bine! Vreţi să spuneţi că dumneavoastră acceptaţi ideea mea de a fonda.

Azur.- Dacă nu era aşa nu aţi fi fost aici. Dar lasă-mă să termin… Cum ştii ceea ce vreau să spun?

Cam.- Părinte, pentru o criojă  ca mine, nu i se pare dificil să ghicească ce gândeşte un om.

Azur.- Camila! Tu şi glumele tale! Bine, cred că poţi vorbi cu el cu privire la proiectul tău.

Cam.- Ar trebui să merg la Lujan. Mă voi interesa când pleacă următoarea diligenţă. Mătuşa mă va însoţi.

Azur.- Calmează-te, nerăbdătoare-o. Nu va fi nevoie. Părintele George va veni el duminică să mă ajute la înmormântarea solemnă.

Cortina.

Spune Pruneda cu privire la Părintele George: „Avea în persoana sa o seriozitate tenace a rasei germane, si o  sinceritate şi veselie franceză.”

Cunoştea bine viaţa intimă a comunităţilor religioase. Domnul îi dăruise un talent clar şi daruri speciale pentru a discerne.

În sfârşit a ajuns pentru Camila ziua mult aşteptată.    

Două inimi gemene în simplitate şi caritate s-au întâlnit.

Este uşor să-ţi imaginezi dialogul lor.

Camila- Părinte George, vă rog să mă ascultaţi în legătură cu un proiect pe care îl am.

Pr. George- Mi-a spus ceva Pr. Azurmendi. Hai să vedem despre ce este vorba?

Camila- Doresc să fondez o Congregaţie religioasă.

Pr. George- Multe au venit în ţară în ultimul timp, dar nici una nu este din Argentina.

Camila- Mai presus de toate, pentru vocaţia mea de a mă consacra total Domnului şi apoi gândindu-mă la realitatea ţării mele este că a luat naştere în mine această dorinţă.

Pr. George- La ce realitate te referi?

Camila- La numărul mare de copii orfani, de bolnavi fără mijloace, de aziluri sub orice critică.

Pr.George- Deja multe persoane consacrate s-au dedicat acestui lucru în Buenos Aires.

Camila- Aşa este părinte, dar noi vom activa în sate unde problema este mai mare.

Pr. George- Acest lucru îmi place. Cu toate acestea nu va fi un lucru uşor. Voi vorbi şi vă promit că voi discuta despre proiectul tău cu Episcopul Aneiros.

Camila- Mulţumesc, mulţumesc mult, Pr. George.

Cortina.

Prima voce de încurajare pe care Camila a auzit-o pentru realizarea proiectului său a fost cea a părintelui George.

Camila Rolon nu avea nici bani şi nici măcar sănătate pentru a lucra şi a duce la îndeplinire dorinţa ei. Avea doar credinţă. O credinţă capabilă să mute munţii, şi de a-i convinge pe episcopi, arhiepiscopi şi cardinali.

Credinţă şi un unic talent: geniul carităţii.                       

Însoţită de Părintele George, Camila se întâlneşte cu Monseniorul Aneiros.

Aneiros – Fiică, deja ştiu ceva, dar vreau să îmi dai o idee clară de misiunea viitoarei tale Congregaţii.

Camila- „Institutul va avea ca scop căutarea gloriei lui Dumnezeu şi salvarea sufletelor, dedicându-se la educaţia copiilor săraci, în mod special în satele de la ţară şi în a-i vizita  pe bolnavi şi pe nevoiaşi.

Aneiros – Mi se pare extraordinar. Este în dumneavoastră atâta foc că mă gândesc că dincolo de orice vă încurajează o voinţă supremă.

Camila- „Am încredere absolută în Divina Providenţă”.

Aneiros - Înaintea acestei încrederi nelimitate toată nesiguranţa şi fragilitatea faptelor dispar … dar vă veţi putea întreţine?

Camila- „Adăpostită în spaţiul imens al Providenţei Divine, am credinţa că nu ne va lipsi nimic”.

Aneiros – Bine. Pr. George vă va ajuta să formulaţi regula şi să lucraţi pentru fondare.

Camila- Mii de mulţumiri pentru bunătatea dumneavoastră, excelenţă.

Aneiros – Eu vă dau binecuvântarea mea şi voi fi întotdeauna pus la curent despre apostolatul făcut. Are deja nume Congregaţia?

Camila- Da,Monsenior…. „Surorile Sărace ale Sfântului Iosif”.

Cortina.

Aprobarea decisivă de către Monsenior Aneiros este pe data de 23 decembrie.

Frumos cadou pentru acest Crăciun.

„Sărăcuţa barcă” ajungea în port.

Încercările vor fi, dar bucuria este mare.  

Siguranţa unei zile mari dă încredere şi pune un cântec de credinţă şi speranţă în inima sa.

                 Cântec:

Cortina.

BINECUVANTAT DAR - VIATA CONSACRATA

 

Preasfanta Treime iti multumim pentru darul minunat de a fi astazi surori iosefine, fiice ale Venerabilei Madre Camila a Sf. Iosif Rolon.

Laudata sa fie in veci Preasfanta Treime!