marți, 7 februarie 2012

VISUL LUI DUMNEZEU - dramatizare - din viaţa Venerabilei Camila Rolon

Nava se apropie de Port
„Bucură/te, slujitoare bună şi fidelă” 

         Cortina.
         La inspiraţia Duhului Sfânt, Camila Rolon descoperă destul de curând sensul vieţii sale şi proiectul lui Dumnezeu pentru ea. Cu o mare sensibilitate captează una din marile probleme existente în Biserică şi în societatea timpului: sărăcia morală şi materială al celui neajutorat  într-un aspect cvadruple: orfanul, femeia, bătrânul, şi săracul.
Multe comunităţi işi desfăşoară activitatea deja în acest aspect, dar fiind în Parohia „Exaltacion de la Cruz”, Camila vede marea nevoie de la ţară şi pe aceste sate le alege ca scenariu pentru viitoarea sa fondare.
Proiectul este clar acum: fondarea unei congregaţii religioase care să se dedice orfelinatelor şi spitalelor, în special în mediul rural.
Personaje: Azurmendi
                 Camila
                  Aneiros
                  Parintele George
     
Cortina.

În Biserica din Lujan, aproape de parohia „Înălţarea Sf. Cruci”, se instalase Lazariştii, oameni cu multă credinţă, din iniţiativa monseniorului Aneiros.
Nu îşi desfăşurau activitatea doar în mediul rural abandonat spiritual, ci penetrau până în mijlocul băştinaşilor,  fără a se lăsa copleşiţi de dificultăţi şi dezamăgiri.
Lazariştii se bucurau de un prestigiu meritat între catolicii din Buenos Aires. Unul dintre aceşti Lazariştii din Lujan era Părintele Emilio George cu excepţionale valori spirituale şi morale.
Azur.- Camila, cunoşti pe Părintele George?
Cam.- Nu, Părinte Azurmendi. Am auzit vorbindu-se de el. Îl ştiu din fotografii, evlavios şi simplu.
Azur.- Da şi pe lângă asta este mare cunoscător al lucrurilor ecleziastice, de aceea m-am gândit că…
Cam.-  Părinte, ce bine! Vreţi să spuneţi că dumneavoastră acceptaţi ideea mea de a fonda.
Azur.- Dacă nu era aşa nu aţi fi fost aici. Dar lasă-mă să termin… Cum ştii ceea ce vreau să spun?
Cam.- Părinte, pentru o criojă  ca mine, nu i se pare dificil să ghicească ce gândeşte un om.
Azur.- Camila! Tu şi glumele tale! Bine, cred că poţi vorbi cu el cu privire la proiectul tău.
Cam.- Ar trebui să merg la Lujan. Mă voi interesa când pleacă următoarea diligenţă. Mătuşa mă va însoţi.
Azur.- Calmează-te, nerăbdătoare-o. Nu va fi nevoie. Părintele George va veni el duminică să mă ajute la înmormântarea solemnă.

Cortina.
Spune Pruneda cu privire la Părintele George: „Avea în persoana sa o seriozitate tenace a rasei germane, si o  sinceritate şi veselie franceză.”
Cunoştea bine viaţa intimă a comunităţilor religioase. Domnul îi dăruise un talent clar şi daruri speciale pentru a discerne.
În sfârşit a ajuns pentru Camila ziua mult aşteptată.    
Două inimi gemene în simplitate şi caritate s-au întâlnit.
Este uşor să-ţi imaginezi dialogul lor.
Camila- Părinte George, vă rog să mă ascultaţi în legătură cu un proiect pe care îl am.
Pr. George- Mi-a spus ceva Pr. Azurmendi. Hai să vedem despre ce este vorba?
Camila- Doresc să fondez o Congregaţie religioasă.
Pr. George- Multe au venit în ţară în ultimul timp, dar nici una nu este din Argentina.
Camila- Mai presus de toate, pentru vocaţia mea de a mă consacra total Domnului şi apoi gândindu-mă la realitatea ţării mele este că a luat naştere în mine această dorinţă.
Pr. George- La ce realitate te referi?
Camila- La numărul mare de copii orfani, de bolnavi fără mijloace, de aziluri sub orice critică.
Pr.George- Deja multe persoane consacrate s-au dedicat acestui lucru în Buenos Aires.
Camila- Aşa este părinte, dar noi vom activa în sate unde problema este mai mare.
Pr. George- Acest lucru îmi place. Cu toate acestea nu va fi un lucru uşor. Voi vorbi şi vă promit că voi discuta despre proiectul tău cu Episcopul Aneiros.
Camila- Mulţumesc, mulţumesc mult, Pr. George.

Cortina.
Prima voce de încurajare pe care Camila a auzit-o pentru realizarea proiectului său a fost cea a părintelui George.
Camila Rolon nu avea nici bani şi nici măcar sănătate pentru a lucra şi a duce la îndeplinire dorinţa ei. Avea doar credinţă. O credinţă capabilă să mute munţii, şi de a-i convinge pe episcopi, arhiepiscopi şi cardinali.
Credinţă şi un unic talent: geniul carităţii.                       
Însoţită de Părintele George, Camila se întâlneşte cu Monseniorul Aneiros.
Aneiros – Fiică, deja ştiu ceva, dar vreau să îmi dai o idee clară de misiunea viitoarei tale Congregaţii.
Camila- „Institutul va avea ca scop căutarea gloriei lui Dumnezeu şi salvarea sufletelor, dedicându-se la educaţia copiilor săraci, în mod special în satele de la ţară şi în a-i vizita  pe bolnavi şi pe nevoiaşi.
Aneiros – Mi se pare extraordinar. Este în dumneavoastră atâta foc că mă gândesc că dincolo de orice vă încurajează o voinţă supremă.
Camila- „Am încredere absolută în Divina Providenţă”.
Aneiros - Înaintea acestei încrederi nelimitate toată nesiguranţa şi fragilitatea faptelor dispar … dar vă veţi putea întreţine?
Camila- „Adăpostită în spaţiul imens al Providenţei Divine, am credinţa că nu ne va lipsi nimic”.
Aneiros – Bine. Pr. George vă va ajuta să formulaţi regula şi să lucraţi pentru fondare.
Camila- Mii de mulţumiri pentru bunătatea dumneavoastră, excelenţă.
Aneiros – Eu vă dau binecuvântarea mea şi voi fi întotdeauna pus la curent despre apostolatul făcut. Are deja nume Congregaţia?
Camila- Da,Monsenior…. „Surorile Sărace ale Sfântului Iosif”.

Cortina.
Aprobarea decisivă de către Monsenior Aneiros este pe data de 23 decembrie.
Frumos cadou pentru acest Crăciun.
„Sărăcuţa barcă” ajungea în port.
Încercările vor fi, dar bucuria este mare.  
Siguranţa unei zile mari dă încredere şi pune un cântec de credinţă şi speranţă în inima sa.

                 Cântec:

Cortina.