Sfântul Rozariu cu texte ale Madrei Camila
„Veţi
pune la loc de cinste pentru a saluta pe Măreaţa Regină a Cerului prin
rugăciunea Sfântului Rozariu”
Misterele
de bucurie
1. În
primul mister medităm cum îngerul Gabriel aduce vestea Sf. Fecioare Maria că va
naşte pe Isus.
Lc.
1,30-32,38
„Însă îngerul i-a spus: Nu te teme, Marie, pentru că ai aflat har
„Ce uşurare simte un superior când ştie că la o mică sugestie primeşte
răspunsul cu o oarbă promtitudine de judecată, indiferent de cât de dificilă
este cerinţa. Oh, frumoasă virtute, dacă toate persoanele consacrate ar
cunoaşte-o, mănăstirile ar fi cerul pe
pământ.” M.C.
2. Vizita
Sfintei Fecioare Maria la verişoara sa Elisabeta.
Lc.1,39-43.
„În zilele acelea, Maria a pornit şi s-a dus în grabă către ţinutul muntos,
într-o cetate a lui Iuda. A intrat în casa lui Zaharia şi a salutat-o pe
Elisabeta. Când a auzit Elisabeta salutul Mariei, a tresărit copilul în sânul
ei, iar Elisabeta a fost umplută de Duhul Sfânt şi a exclamat cu glas puternic:
Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul sânului tău. Şi de
unde îmi este dat mie aceasta ca să vină la mine mama Domnului meu?”
„Ficele sărace
ale Sfântului Iosif, nu vor avea o altă aspiraţie decât aceea de a face bine
aproapelui, în tot ce solicită caritatea, fără alt interes decât lauda şi
gloria Domnului Dumnezeului nostru, şi salvarea sufletelor”. (M.C.)
3. Naşterea
Fiului lui Dumnezeu
„Dar pe când erau ei acolo, s-au împlinit zilele ca Maria să nască şi l-a
născut pe fiul ei, primul născut, l-a înfăşat şi l-a culcat în iesle, pentru că
nu era loc de găzduire pentru ei.”
„...în genunchi i-am cerut din iubire, să ne facă pomana de a ne găzdui, ca
pe fiice sărace ale Sfântului Iosif”. „Pruncul Divin să se nască în inima ta şi
în inimile tuturor fiicelor mele iubite, precum naşterea unui boboc, şi toate
înflăcărate de iubire faţă de Isus, Maria şi Iosif, această sfântă casă să fie
un adevărat Betleem, în pace şi linişte.” (M.C.)
4. Prezentarea Pruncului
Dumnezeiesc în Templu şi purificarea Sfintei Fecioare Maria. Lc. 2.22,25,34-35.
„După ce s-au împlinit zilele purificării lor, după Legea lui Moise, l-au dus
Simeon i-a binecuvântat şi i-a spus Mariei, mama lui: Iată, acesta este pus
spre căderea şi spre ridicarea multora în Israel şi ca semn care va stârni
împotrivire – ca să se dezvăluie gândurile din multe inimi – iar ţie, o sabie
îţi va străpunge sufletul.”
„Să vă amintiţi de Sfânta Fecioară şi de Pruncul Isus şi de Sfântul Iosif,
Domnul şi Tatăl nostru, de câtă sărăcie au îndurat... Ah, fiice, cât de sărac a
fost Regele cerului şi Regina îngerilor şi cât au suferit din iubire pentru
noi!” M.C.
5.
Pierderea şi regăsirea Copilului Dumnezeu în Templu.
Lc.2,41-47.
„Părinţii lui mergeau în fiecare an
După trei zile, l-au găsit în templu, stând în mijlocul învăţătorilor,
ascultându-i şi punându-le întrebări.
Toţi cei care îl ascultau se minunau de înţelepciunea şi de răspunsurile
lui.”
„Nu vă îngrijoraţi, aveţi un Tată bun, credeţi că el ne va uita? Nu, să
aveţi credinţă, deja va veni în ajutorul vostru... Eram nerăbdătoare să aflu de
fiicele mele, în aceste zile teribile pe care le trecem; o mamă stă cu gândul
la toţi fiii săi.” M.C.