vineri, 23 decembrie 2011

Camila Rolon

 
Nu vă preocupaţi de ce veţi mânca sau ce veţi bea,
căci Tatăl vostru din ceruri are grijă

Madre Camila Rolon
O viaţă dăruită pentru ceilalţi

Camila Rolon, s-a născut la 18 iulie 1842, în San Isidro (Buenos Aires - Argentina), un mic sat aproape de Râul de la Plata.
Părinţii săi, Eusebio Rolón şi Maria Gutiérrez, fiind plini de bucurie pentru noua fiică, pe care Dumnezeu le-a dăruit-o, au botezat-o după patru zile de la naşterea ei.
Camila creşte într-un ambient familial senin şi primitor, unde virtuţile erau practicate şi trăite în mod radical.
Camila era o fetiţă foarte vivace şi generoasă, împărtăşea în mod spontan ceea ce avea, fie cu proprii fraţi, fie cu cei cu care se juca, dar mereu între aceştia îi prefera pe cei mai săraci.

Familia Rolón s-a mutat din acest sătuc , în marele oraş Buenos – Aires. Aici Camila s-a deosebit prin evlavia şi caritatea sa, colaborând cu seriozitate şi dedicare la activităţile parohiale, învăţând catehismul, vizitând bolnavii, dar înainte de toate îi plăcea să se roage în frumoasa biserică de la „Perpetuo Socorro”. Din 1868 până în 1871 au fost în Buenos Aires două boli foarte grave:
Colera şi febra galbenă,
Care a diminuat foarte mult populaţia
Lăsând în plâns şi în doliu multe persoane.
Tocmai în această ocazie  Camila a arătat iubirea şi curajul său. Fără să îi fie teamă că se va îmbolnăvi, ea s-a dăruit în mod dezinteresat pentru a-i ajuta pe cei nevoiaşi, zi şi noapte mergea să aline suferinţele multora având încredere în Prietenul său Isus, în Mama ei, Maria şi în Sfântul Iosif, protectorul său.

Camila creştea şi se întărea din ce în ce mai mult în trăirea vieţii creştine şi era un model pentru tinerele din timpul său, care de obicei o lăsau deoparte pentru ideile ei de apostolat şi de fapte bune. Dar în timp ce fetele de vârsta ei se gândeau la căsătorie, ea se pregătea şi căuta momentul oportun pentru a le spune părinţilor de o altă căsătorie: dorinţa ei era să fie soră într-o mănăstire de clauzură, care apoi s-a şi îndeplinit.
Părinţii au observat în acea fiică dorinţa de a trăi un stil de viaţă mai perfect: cum s-ar fi putut ei opune ca buni creştini şi să nu  ajute dorinţa acelei dragi fiice? Dar visul Camilei a durat foarte puţin, pentru că o boală gravă a constrâns-o să se întoarcă acasă. Pentru a se însănătoşi i-a fost recomandat un loc undeva la ţară, unde să-şi restabilească propriile forţe şi să redobândească sănătatea. A mers în localitatea: „Înălţarea Sfintei Cruci”. Camila nu era obişnuită să stea degeaba, mai ales văzând necesităţile urgente a acelor oameni de la ţară, buni şi cu frică de Dumnezeu, dar foarte săraci şi ignoranţi. Şi inima ei s-a mişcat văzând necesitatea unei cateheze continue şi a unei instruiri umane adecvate. O dorinţă mai veche a revenit în mintea Camilei: „Să adune un grup de fete bune şi să fondeze un Institut care să aibe ca obiectiv educarea copiilor, mai presus de toate pe cei săraci”.
Când s-a simţit mai bine Camila s-a întors la Buenos-Aires şi a vorbit despre dorinţa sa cu parohul şi acesta cu Episcopul, care a încurajat buna idee ajutând-o să o realizeze. Aşa a fost că pe 28 ianuarie 1880 Camila împreună cu trei tinere şi un grup de fete, s-au stabilit în oraşul Mercedes în provincia Buenos-Aires.
Aşa a luat naştere o nouă congregaţie religioasă care avea scopul de a ajuta pe lumea săracă, în mod special pe cei de la ţară, dând naştere la: Institutul „Surorile Sărace ale Sfântului Iosif”. Acest prim lăcaş era foarte sărac, avea o singură cameră care servea de şcoală,  sufragerie şi Capelă iar seara se transforma în dormitor. Surorile puneau pe jos nişte saltele de păr de cal, pe care le-au primit de la lumea din Mercedes. Dar în toată această sărăcie surorile şi fetele trăiau fericite.

Opera Madrei Camila nu s-a limitat doar la Mercedes, dar în puţini ani s-a extins în tot teritoriul Argentinei şi multe fete văzând binele pe care îl fac Surorile Madrei Camila, cereau să fie admise să împărtăşească cu ea viaţa consacrată lui Dumnezeu şi carităţii faţă de fraţi. Camila a deschis case pentru bătrâni, spitale pentru cei bolnavi, case pentru copiii orfani şi abandonaţi, precum şi case de primire pentru fetele care voiau să lase strada şi să trăiască o viaţă demnă, sfântă şi departe de vicii. A înfiinţat şcoli de croitorie şi de ucenicie şi şcoli pentru a învăţa acele discipline umane, astfel încât la sfârşitul unui curs să poată să-şi găsească un loc de muncă.

Camila alerga oriunde era chemată şi unde opera surorilor sale era cerută. Celor care o întrebau: „De unde găseşti forţa pentru a face toate acestea?” Ea le răspundea: „În Isus, Maria şi Iosif; sunt ei cei care conduc şi susţin această bărcuţă”.
Moto-ul său era: „Rugăciune şi acţiune” Petrecea mult timp în faţa lui Isus Euharistic şi repeta surorilor sale: „Mergeţi la Isus şi acolo veţi găsi totul”
Călătoriile de la o comunitate la alta erau obositoare, dificile şi cu suferinţă, dar nu se descuraja... o privire la Isus Răstignit şi deja prindea curaj; modelul de la care se inspira o făcea cutezătoare, tare şi generoasă.

Bogată în opere de caritate, dar înainte de toate de iubire faţă de Dumnezeu şi pentru aproapele trăia zilele sale fiind confortată de Sfintele Sacramente ale credinţei creştine şi a atenţiei pline de afect a fiicelor sale.
A murit la Roma în noaptea de 16 februarie 1913.

Pe 2 aprilie 1993 Sfântul Părinte Papa Ioan Paul al II-lea a declarat-o „Venerabilă”, recunoscând virtuţile eroice pe care ea le-a practicat. Astăzi fiicele ei, urmând exemplul fondatoarei lor, duc mesajul creştin în diferite părţi ale lumii şi mai exact în Argentina, Uruguay, S.U.A., Italia, Madagascar, România.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Preasfanta Fecioara Maria de pe Muntele Carmel si Madre Camila

Madre Camila ne învață care ar trebui să fie atitudinea noastră față de Preasfanta Fecioara Maria de pe Muntele Carmel: 1.- Sa avem f...