duminică, 22 ianuarie 2012

Sf. Rozariu Misterele de durere şi de slavă


Misterele de Durere

1. Agonia lui Isus în grădina Măslinilor.
Lc. 22,39-46.
„Apoi a ieşit şi a mers, ca de obicei, pe Muntele Măslinilor, iar discipolii îl urmau. Ajungând în acel loc, a început să simtă tristeţe şi angustie. Îndepărtându-se puţin a căzut cu faţa la pământ, şi a spus: „Tată dacă este cu putinţă îndepărtează de la mine paharul acesta, dar nu voia mea ci voia Ta să se facă”. Şi, intrând în agonie, se ruga şi mai stăruitor, iar sudoarea lui, care cădea pe pământ, s-a făcut ca picăturile de sânge.

„Gândiţi-vă că Dumnezeu stă alături de cel care suferă încercări din iubire faţă de el,... dar facă-se voinţa Sfântă a Domnului, pentru că El va şti să trimită la timpul potrivit consolarea poporului său încercat. Rugăciunea umilă penetrează cerul, să aşteptăm cu credinţă şi Domnul ne va ajuta”. (M.C.)

2. Biciuirea Domnului nostru Isus Cristos.
In. 18,38b-40; 19,1.
Pilat a ieşit din nou la iudei, şi le-a zis: „Eu nu găsesc în el nici o vină”. Dar este un obicei la voi ca de Paşti să vă eliberez pe cineva; aşadar, vreţi să vi-l eliberez pe regele iudeilor? Atunci au strigat din nou, spunând: „Nu pe acesta, ci pe Baraba!”. Atunci Pilat l-a luat pe Isus şi l-a dat să fie biciuit.

„Aveţi răbdare, va trece şi aceasta, să acceptăm această picătură din Potirul său, din iubire faţă de Acela care din iubire pentru noi a băut un Potir amar” „Eu am acceptat această umilire şi am oferit-o Domnului în amintirea a câte a pătimit pentru mine în amara noapte a Pătimirii” (M.C.)

3. Încoronarea lui Isus cu o coroană de spini.
Mt. 27, 29-30
Împletind o coroană de spini, i-au pus-o pe cap, iar în mâna dreaptă o trestie şi, îngenunchind, îşi băteau joc de el spunând: „Bucură-te, rege al iudeilor!” Apoi, scuipându-l, îi luau trestia şi-l loveau peste cap.

„Trebuie să merg printre spini, pe care îi accept, pentru că fără a suferi sfinţii nu doreau să trăiască, cu adevărat, trebuie să suferim pentru urmele însângerate pe care ni le-a lăsat Divinul Maestru”. (M.C.)

4. Condamnarea lui Isus la moarte şi drumul până pe Golgota.
Mt. 27, 31;
După ce şi-au bătut joc de el, l-au dezbrăcat de mantie şi l-au îmbrăcat cu hainele lui. Apoi l-au dus ca să-l răstignească.

„Ai răbdare, nu uita că totul este puţin pentru Viaţa Veşnică şi cât timp suntem în această vale de lacrimi, nu vom duce lipsă de suferinţe, dar dacă ştim să le unim la cele ale lui Isus Cristos Răscumpărătorul nostru Divin, vom vedea că este foarte mare fericirea noastră şi cu Harul Divin trebuie să fim disponibile să servim pe Domnul în duh şi adevăr, până la ultima suflare a vieţii noastre.” (M.C.)

5. Răstignirea şi moartea lui Isus pe cruce.
Lc. 23. 33-34, 44-46; In. 19, 33-35.
„Când au ajuns la locul numit Craniu, l-au răstignit. Atunci Isus a spus: „Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac.
Era cam pe la ora a şasea şi s-a făcut întuneric pe tot pământul până la ora a noua. Isus a strigat cu glas puternic: „Tată, în mâinile tale încredinţez sufletul meu”. Şi spunând aceasta, şi-a dat duhul.”

„Nu avem timp să umblăm apărând drepturi, să suferim, să suferim, să suferim, chiar şi până la moartea pe cruce cu Cristos, asta este ceea ce trebuie să dorim, să suferim şi să murim pentru El care atât de mult a suferit pentru noi încât şi-a dat până şi ultima picătură din Sângele Său Sfânt pentru eterna noastră salvare.” (M.C.)

Misterele de Slavă

1. Învierea Domnului Nostru Isus Cristos.
Mt. 28. 5-7.
Îngerul a spus femeilor: „Nu vă temeţi! Ştiu că îl căutaţi pe Isus cel răstignit. Nu este aici, căci a înviat după cum a zis. Veniţi şi vedeţi locul unde a fost pus. Mergeţi în grabă şi spuneţi discipolilor lui: A înviat din morţi”.

„Isus a înviat, Aleluia, Aleluia! Să ne bucurăm în această zi!... Să continuăm bucuroase şi mulţumite în slujba unui aşa Mare Domn. Aleluia, Aleluia!” (M.C.)

2. Înălţarea Domnului Nostru Isus Cristos la cer.
Lc. 24. 50-51; Mc. 16, 20.
„Apoi i-a scos aproape de Betania şi, ridicându-şi mâinile, i-a binecuvântat, iar în timp ce îi binecuvânta, s-a înălţat la cer.
Iar ei au plecat şi au predicat pretutindeni, în timp ce Domnul lucra cu ei şi le întărea cuvântul prin semnele care îi însoţeau.”

„A se pregăti aşa cum se pregăteşte un navigator creştin care înainte să înceapă să navigheze îşi pregăteşte sufletul şi aruncă ancora speranţei sale în Dumnezeul său şi intră în ocean fără să se gândească la pericolul care îl aşteaptă şi aspiră doar la momentul în care vede malul portului al aspiraţiilor sale” „A merge mereu pe căile lui Dumnezeu fără a se separa de legea sa Sfântă, aceasta trebuie să fie toată dorinţa noastră, pentru că asta este ceea ce va dura şi nu altceva.” M.C.
3. Coborârea Duhului Sfânt în sala Cinei de Taină unde erau adunaţi
Apostolii cu Preafânta Fecioară Maria.
Fp. 1, 14; 2, 1-4.
Toţi într-un cuget, stăruiau în rugăciune împreună cu femeile şi cu Maria, mama lui Isus.
Când a sosit ziua Rusaliilor, toţi erau adunaţi împreună în acelaşi loc. Şi, dintr-o dată, s-a iscat din cer un vuiet, ca la venirea unei vijelii puternice, şi a umplut întreaga casă în care stăteau. Atunci le-au apărut nişte limbi ca de foc împărţindu-se şi aşezîndu-se asupra fiecăruia dintre ei. Toţi au fost umpluţi de Duhul Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, după cum Duhul le dădea să vorbească.

„Rugaţi-vă imnul Duhului Sfânt pentru ca Divinul Duh să lumineze înţelegerea mea şi să îmi dea îndemânarea pentru a face voinţa Sfântă a Dumnezeului meu.” M.C.

4. Înălţarea Preasfintei Fecioare Maria cu trupul şi cu sufletul la cer.
Cânt. 2. 10-11, 14.
Ridică-te, iubita mea, frumoasa mea, şi vino! Pentru că, iată, iarna deja a trecut, ploile s-au oprit şi au plecat. Arată-mi chipul tău, lasă-mă să aud vocea ta; pentru că vocea ta este dulce şi chipul tău este frumos.

„Dacă aţi vedea cum a făcut să fie reparat altarul Sfintei Fecioare cu o perdea cu ciucuri aurii, şi pe Ea am împodobit-o cu o mantie frumoasă pentru că, după cum este Patroana Institutului, are acest drept.” M.C.

5. Încoronarea Preasfintei Fecioare Maria ca Regină a cerului şi a pământului.
Ps. 45, 14-15; Ap. 12, 1.
Fiica regelui este strălucitoare, când îşi face intrarea, îmbrăcată în haine brodate cu aur.
În haine strălucitoare e adusă la rege; fecioare formează alaiul ei, prietenele ei sunt aduse la tine.
Şi s-a arătat în cer un semn mare: o Femeie îmbrăcată în soare; ea avea luna sub picioarele ei, iar pe cap o coroană de douăsprezece stele.

„Deja îţi poţi da seama cum va fi aceasta. Totul era bucurie, intrarea sa, dangăne de clopote.” „Şi protejate sub mantia albă a Preasfintei noastre Mame de pe Muntele Carmel,... acolo vom găsi ceea ce niciodată nu vom găsi în creaturile de pe pământ.” M.C.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu